Aflată pe raza comunei Roșia, localitatea Daia este prima care
se dezvăluie la orizont pe șoseaua care vine de la Sibiu şi merge spre Agnita. Anul primei atestări scrise este 1327 când este pomenit Petrus plebanus de Talheim.
Biserica luterană este o bazilică romanică de tipul scurt al celei din Cisnădioara. Aceasta are corul pătrat cu absidă şi două absidiole în faţa navelor laterale, decroşate în grosimea pereţilor răsăriteni. Ea s-a păstrat relativ bine, schimbări suferind mai ales corul, dar şi navele, care au fost boltite. Monumentul datează din prima jumătate a secolului XIII. Zidul a fost mai întâi din piatră, iar turnul clopotniţă ce flanchează poarta este din cărămidă. El a fost ridicat pe fundaţii mai vechi
datate în jurul anului 1270, în stil romanic, cu trei nave, fără clopotniță. Din acest edificiu se mai păstrează zidurile exterioare ale navelor laterale, corul pătrat cu închidere semi hexagonală și stâlpii navei principale. Începând cu anul 1500 încep lucrări de restaurare și transformare: corul este înzestrat cu bolti în cruce, cu o cheie de boltă în formă de rozetă, cu un tabernacol în peretele sudic; se bolteşte nava principală, ferestrele navelor laterale primesc forma tipic gotică, se întăreşte întreaga construcţie cu contraforturi. Altarul datează din prim
a jumătate a secolului XVIII, tabloul principal fiind executat de pictorul sibian Martin Stock.
Interesant la această bazilică din Daia este turnul citat, un turn de strajă aşezat pe latura de miazăzi. În mod excepţional acest turn e zidit din cărămidă, deci în oarecare legătură cu arhitectura romanică din Câmpia de vest a Transilvaniei. Parterul turnului e boltit semicilindric, iar etajele superioare sunt despărţite prin bârne de lemn acoperite cu pământ. Etajele I şi II sunt prevăzute cu metereze, etajul ultim are pe trei laturi ferestre largi, semicirculare, iar spre apus o fereastră geminată cu stâlpişor pătrat şi încheiată sus cu cărămizi dispuse în triunghi, după un model pe care îl vom întâlni pe la 1270 şi la câteva clopotniţe de biserici, ceea ce ar sugera datarea turnului din Daia în această perioadă. Turnul este plasat în centrul unui zid de piatră (de formă rotundă).
Intrarea în biserică se face dinspre SV, între biserică şi turn găsindu-se câteva monumente funerare, iar cimitirul înconjoară biserica. În interiorul bisericii, în prim-plan, se află altarul, iar în partea corului, în st’nga, se găsesc scaunele pentru preot şi pentru ceilalţi teologi; în dreapta se găsesc scaunele pentru cei din comitetul de conducere a bisericii . La intrare, în spaţiul corului, în stânga, sunt plasate amvonul şi acoperişul împodobit. Primul naos este alcătuit din locuri pentru femeile în vârstă. În spaţiul corului este amplasat un candelabru mic, de la cel mare atârnând doar sârma cu două mingiuţe de lemn. Acest candelabru, a fost furat în anul 1998, de răutatea hoţilor nescăpând atunci nici celelalte două candelabre mai mici. Biserica luterană din Daia, construită sub forma unei bazilici romanice prezintă numeroase analogii cu bazilica, tot romanică, din Cisnădioara. Biserica s-a păstrat relativ bine, schimbări suferind mai ales corul, dar şi navele care au fost boltite. Fortificaţia din jurul edificiului de cult este o curtină simplă, de plan oval, fiind executată în două etape şi din materiale diferite. Bazilica din Daia a trecut prin faze succesive de reconstrucţie, cele mai ample lucrări aparţinând anului 1778. Atunci monumentul a primit bolţile baroce din navă şi cele în cruce din colateralele care acoperă parţial vechile ferestre romanice ale navei păstrate încă în pod. A fost modificat şi aspectul altarului, absida fiind înlocuită cu un cor poligonal. Când anume nu se poate preciza, probabil în epoca gotică, atunci fiind construite şi contraforturile, de pe faţadele de vest şi sud . Până acum bazilica era datată în relaţie cu turnul incintei de zidărie, ridicat din cărămidă, care pe baza unei ferestre bipartite era plasat în jur de 1270. Însă, turnul actual a fost ridicat pe la începutul secolului al XVII-lea, dar zidul de incintă din piatră, păstrat în stare mai bună în partea de nord a bazilicii, datează dinainte de ciuma din 1348-1349, poate chiar de la sfârşitul secolului al XIII-lea.
Alexandru Avram se declară de acord cu părerile care susţin faptul că bazilica este construită încă dinainte de 1241: “opinăm pentru vechimea bazilicii dinainte de invazia tătară” . Urme de curtine se mai întâlnesc în jurul bisericii ev. din Turnişor, pe care V. Roth le atribuise încă perioadei romanice, precum şi incinta scundă din piatră din jurul bisericii ev. din Daia, cu turnul de strajă de pe latura de miazăzi. La biserica din Daia, cea care face obiectul studiului nostru, în mod excepţional acest turn e zidit din cărămidă, deci în oarecare legătură cu arhitectura romanică din câmpia de vest a Transilvaniei. Parterul turnului e boltit cilindric, iar etajele superioare sunt despărţite prin tavane. Etajele I şi II sunt prevăzute cu metereze, etajul ultim are pe trei laturi ferestre largi, semicirculare, iar spre apus o fereastră geminată cu stâlpişor pătrat şi încheiată sus cu cărămizi dispuse în triunghi, după un model pe care îl vom întâlni pe la 1270 şi la câteva clopotniţe de biserici, ceea ce ar sugera datarea turnului din daia în această perioadă. La această biserică se mai păstrează numai zidurile exterioare ale navelor laterale, stâlpii dreptunghiulari şi corul pătrat, bolţile, contraforturile şi toate detaliile (uşi şi ferestre) fiind opera unor prefaceri din epoca gotică târzie şi din veacurile mai recente, dar clădirea iniţială poate fi datată în funcţie de turnul din incinta de fortificaţie.
se dezvăluie la orizont pe șoseaua care vine de la Sibiu şi merge spre Agnita. Anul primei atestări scrise este 1327 când este pomenit Petrus plebanus de Talheim.Biserica luterană este o bazilică romanică de tipul scurt al celei din Cisnădioara. Aceasta are corul pătrat cu absidă şi două absidiole în faţa navelor laterale, decroşate în grosimea pereţilor răsăriteni. Ea s-a păstrat relativ bine, schimbări suferind mai ales corul, dar şi navele, care au fost boltite. Monumentul datează din prima jumătate a secolului XIII. Zidul a fost mai întâi din piatră, iar turnul clopotniţă ce flanchează poarta este din cărămidă. El a fost ridicat pe fundaţii mai vechi
datate în jurul anului 1270, în stil romanic, cu trei nave, fără clopotniță. Din acest edificiu se mai păstrează zidurile exterioare ale navelor laterale, corul pătrat cu închidere semi hexagonală și stâlpii navei principale. Începând cu anul 1500 încep lucrări de restaurare și transformare: corul este înzestrat cu bolti în cruce, cu o cheie de boltă în formă de rozetă, cu un tabernacol în peretele sudic; se bolteşte nava principală, ferestrele navelor laterale primesc forma tipic gotică, se întăreşte întreaga construcţie cu contraforturi. Altarul datează din prim
a jumătate a secolului XVIII, tabloul principal fiind executat de pictorul sibian Martin Stock. Interesant la această bazilică din Daia este turnul citat, un turn de strajă aşezat pe latura de miazăzi. În mod excepţional acest turn e zidit din cărămidă, deci în oarecare legătură cu arhitectura romanică din Câmpia de vest a Transilvaniei. Parterul turnului e boltit semicilindric, iar etajele superioare sunt despărţite prin bârne de lemn acoperite cu pământ. Etajele I şi II sunt prevăzute cu metereze, etajul ultim are pe trei laturi ferestre largi, semicirculare, iar spre apus o fereastră geminată cu stâlpişor pătrat şi încheiată sus cu cărămizi dispuse în triunghi, după un model pe care îl vom întâlni pe la 1270 şi la câteva clopotniţe de biserici, ceea ce ar sugera datarea turnului din Daia în această perioadă. Turnul este plasat în centrul unui zid de piatră (de formă rotundă).
Intrarea în biserică se face dinspre SV, între biserică şi turn găsindu-se câteva monumente funerare, iar cimitirul înconjoară biserica. În interiorul bisericii, în prim-plan, se află altarul, iar în partea corului, în st’nga, se găsesc scaunele pentru preot şi pentru ceilalţi teologi; în dreapta se găsesc scaunele pentru cei din comitetul de conducere a bisericii . La intrare, în spaţiul corului, în stânga, sunt plasate amvonul şi acoperişul împodobit. Primul naos este alcătuit din locuri pentru femeile în vârstă. În spaţiul corului este amplasat un candelabru mic, de la cel mare atârnând doar sârma cu două mingiuţe de lemn. Acest candelabru, a fost furat în anul 1998, de răutatea hoţilor nescăpând atunci nici celelalte două candelabre mai mici. Biserica luterană din Daia, construită sub forma unei bazilici romanice prezintă numeroase analogii cu bazilica, tot romanică, din Cisnădioara. Biserica s-a păstrat relativ bine, schimbări suferind mai ales corul, dar şi navele care au fost boltite. Fortificaţia din jurul edificiului de cult este o curtină simplă, de plan oval, fiind executată în două etape şi din materiale diferite. Bazilica din Daia a trecut prin faze succesive de reconstrucţie, cele mai ample lucrări aparţinând anului 1778. Atunci monumentul a primit bolţile baroce din navă şi cele în cruce din colateralele care acoperă parţial vechile ferestre romanice ale navei păstrate încă în pod. A fost modificat şi aspectul altarului, absida fiind înlocuită cu un cor poligonal. Când anume nu se poate preciza, probabil în epoca gotică, atunci fiind construite şi contraforturile, de pe faţadele de vest şi sud . Până acum bazilica era datată în relaţie cu turnul incintei de zidărie, ridicat din cărămidă, care pe baza unei ferestre bipartite era plasat în jur de 1270. Însă, turnul actual a fost ridicat pe la începutul secolului al XVII-lea, dar zidul de incintă din piatră, păstrat în stare mai bună în partea de nord a bazilicii, datează dinainte de ciuma din 1348-1349, poate chiar de la sfârşitul secolului al XIII-lea.
Alexandru Avram se declară de acord cu părerile care susţin faptul că bazilica este construită încă dinainte de 1241: “opinăm pentru vechimea bazilicii dinainte de invazia tătară” . Urme de curtine se mai întâlnesc în jurul bisericii ev. din Turnişor, pe care V. Roth le atribuise încă perioadei romanice, precum şi incinta scundă din piatră din jurul bisericii ev. din Daia, cu turnul de strajă de pe latura de miazăzi. La biserica din Daia, cea care face obiectul studiului nostru, în mod excepţional acest turn e zidit din cărămidă, deci în oarecare legătură cu arhitectura romanică din câmpia de vest a Transilvaniei. Parterul turnului e boltit cilindric, iar etajele superioare sunt despărţite prin tavane. Etajele I şi II sunt prevăzute cu metereze, etajul ultim are pe trei laturi ferestre largi, semicirculare, iar spre apus o fereastră geminată cu stâlpişor pătrat şi încheiată sus cu cărămizi dispuse în triunghi, după un model pe care îl vom întâlni pe la 1270 şi la câteva clopotniţe de biserici, ceea ce ar sugera datarea turnului din daia în această perioadă. La această biserică se mai păstrează numai zidurile exterioare ale navelor laterale, stâlpii dreptunghiulari şi corul pătrat, bolţile, contraforturile şi toate detaliile (uşi şi ferestre) fiind opera unor prefaceri din epoca gotică târzie şi din veacurile mai recente, dar clădirea iniţială poate fi datată în funcţie de turnul din incinta de fortificaţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu