În nordul unei pieţe spaţioase a fost ridicată cetatea bisericească în mijlocul căreia se află bazilica romanică cu trei nave şi un turn de vest zvelt din secolul al XIII-lea. Biserica şi incinta pe plan oval au fost transformate în secolul al XV-lea. Biserica are un acoperiş în două ape, care se sprijină pe zidurile supraînălţate ale colateralelor. Prin aceasta turnul este inclus parţial în acoperiş.
Biserica fortificată din Miercurea Sibiului nu se evidenţiază prin monumentalitate, dimensiunile acesteia încadrând edificiul în categoria celor medii din sudul Transilvaniei. Turnul (clopotniţă) este unul scund, cu un rol, se pare, minor, în procesul de apărare a bisericii. Tindem să credem că localnicii au pus preţ pe fortificarea bisericii cu ziduri cât mai groase, construite dintr-un amestec de piatră şi cărămidă. Bineînţeles că unele părţi ale fortificaţiei sunt rămăşiţe ale unor refaceri ulterioare. Aici, la fel ca la Prejmer ori Hărman, erau andosate la zidul de incintă cămăruţe care, pe timp de război erau folosite ca şi loc de refugiu pentru locuitori iar, pe timp de pace, ca şi spaţii de depozitare.