Biserica a fost
construită la începutul secolului al XIV-lea, datare susținută de arcul de
triumf, aproape semicircular, realizat din gresie. Unii cercetători consideră
că biserica inițială era construită în stilul romanic. Acest fapt se bazează pe
o informație conform căreia, în anul 1289, este atestată în Alma Vii prezența
unui preot. La începutul secolului al XVI-lea, biserica gotică de tip sală,
fără turn, de mici dimensiuni, se fortifică; astfel, corul este supraînălțat
pentru amenajarea unui nivel de apărare cu guri de aruncare de tip mușiculiu și
cu metereze. Totodată corul este sprijinit de contraforți puternici.
În
secolul al XIX-lea, bolțile gotice ale
corului și sălii sunt înlocuite cu un tavan plat în cor și cu o boltă a vela în navă. Tot atunci, pe peretele
de nord și pe cel din vest, se montează tribunele din lemn. Altarul (format din
4 coloane corintice și o arhitravă cu forma unui arc), cristelnița și amvonul
sunt de factură clasicistă.
Fortificația
bisericii. La sfârșitul secolului al XV-lea, biserica a fost înconjurată cu o
curtină prevăzută cu patru turnuri, amplasate în cele patru puncte cardinale.
Turnurile dinspre nord și vest sunt de dimensiuni mai mici; în cel din vest se
află o fântână alimentată de o conductă ce capta apa de pe dealul învecinat,
care a fost astupată nu demult. Turnurile din sud și est sunt mai înalte și au
ultimul nivel fortificat; cel din est este turnul de poartă, cu intrarea astăzi
zidită.