Biserica luterană, odinioară purtând hramul Sf. Walpurga, a fost construită la cumpăna secolelor XII-XIII, ca o bazilică în stil romanic, cu clopotniţă în faţada de vest şi cor cu absidă centrală semicirculară, flancat de colaterale închiate cu absidiole (absidiola de N a fost înglobată mai târziu în sacristia de secol XIV). Turnul romanic masiv, înalt de 59 de metri, are primele două etaje boltite în cruce, iar accesul între acestea se face prin scări cuprinse în grosimea zidurilor, ziduri ce măsoară la parter 3 m. Etajul al cincelea a fost prevăzut drept clopotniţă, iar în ziduri sunt montate opt ferestre geminate, câte două pe fiecare latură.
Din anul 1795 a fost protejat de primul paratrăznet din Transilvania, iar orologiul datează din 1868. Cele patru turnuleţe de pe colţ reprezintă însemnele autorităţii judiciare. Prăduitorii erau nevoiţi să străbată trei rânduri de ziduri prevăzute cu coridoare de apărare pentru a pătrunde în inima bisericii-cetate. Devastatorul atac turcesc din anul 1493 a mobilizat comunitatea la fortificarea temeinică a bisericii. Multe turnuri şi bastioane au fost înălţate spre a spori siguranţa oamenilor, însă trecerea timpului a distrus o mare parte dintre ele. Astăzi se mai păstrează doar : turnurile Paznicului, al Primăriei, al Slăninii, al Faurilor de seceri, al Şcolii precum şi cel din grădina parohială. Galeria de luptă a curtinei interioare se susţine încă pe bătrânele arce de cărămidă. Trainicele fortificaţii ce protejează biserica şi-au dovedit cu prisosonţă menirea.
Bazilica romanică cu trei nave a trecut prin diverse modificări, doar portalul principal mai poartă amprenta stilului romanic. Corul este de plan pătrat şi păstrează bolta romanică în cruce. În peretele de S al corului se mai vede o uşă veche preoţească romanică zidită, iar pe peretele de N şi în canaturile ancadramentelor ferestrelor, se păstrează picturi murale din perioada romanică: reprezentări ale Sf. Walpurga şi a Sf. Petru. Corul este despărţit de nava centrală printr-un arc triumfal romanic cu deschidere semicirculară. Navele laterale comunică cu nava centrală prin cinci deschideri în arc semicircular sprijinite pe piloni masivi de plan rectangular fără capitel. Portalul apusean are o singură retragere în care sunt montate câte o pereche de colonete cilindrice cu baze atice şi capiteluri cubice ornamentate cu palmete.
La SV de biserică, înglobată într-un turn de apărare a fortificaţiei de secol XV, se găseşte o capelă de plan circular, sub care s-a descoperit în anul 1911, cu prilejul unor lucrări de refacere un osuariu. Poate fi vorba în acest caz de o capelă rotondă iniţială din a doua jumătate a secolului XII, transformată ulterior în capelă de cimitir, cum mai sunt cunoscute exemple la Orăştie şi Sibiu . De foarte mare valoare, în interiorul bisericii, poate fi desemnat altarul de la Bruiu. Vechiul altar, pictat de Vincensius în 1525 a fost donat Muzeului Brukenthal.
Din anul 1795 a fost protejat de primul paratrăznet din Transilvania, iar orologiul datează din 1868. Cele patru turnuleţe de pe colţ reprezintă însemnele autorităţii judiciare. Prăduitorii erau nevoiţi să străbată trei rânduri de ziduri prevăzute cu coridoare de apărare pentru a pătrunde în inima bisericii-cetate. Devastatorul atac turcesc din anul 1493 a mobilizat comunitatea la fortificarea temeinică a bisericii. Multe turnuri şi bastioane au fost înălţate spre a spori siguranţa oamenilor, însă trecerea timpului a distrus o mare parte dintre ele. Astăzi se mai păstrează doar : turnurile Paznicului, al Primăriei, al Slăninii, al Faurilor de seceri, al Şcolii precum şi cel din grădina parohială. Galeria de luptă a curtinei interioare se susţine încă pe bătrânele arce de cărămidă. Trainicele fortificaţii ce protejează biserica şi-au dovedit cu prisosonţă menirea.
Bazilica romanică cu trei nave a trecut prin diverse modificări, doar portalul principal mai poartă amprenta stilului romanic. Corul este de plan pătrat şi păstrează bolta romanică în cruce. În peretele de S al corului se mai vede o uşă veche preoţească romanică zidită, iar pe peretele de N şi în canaturile ancadramentelor ferestrelor, se păstrează picturi murale din perioada romanică: reprezentări ale Sf. Walpurga şi a Sf. Petru. Corul este despărţit de nava centrală printr-un arc triumfal romanic cu deschidere semicirculară. Navele laterale comunică cu nava centrală prin cinci deschideri în arc semicircular sprijinite pe piloni masivi de plan rectangular fără capitel. Portalul apusean are o singură retragere în care sunt montate câte o pereche de colonete cilindrice cu baze atice şi capiteluri cubice ornamentate cu palmete.
La SV de biserică, înglobată într-un turn de apărare a fortificaţiei de secol XV, se găseşte o capelă de plan circular, sub care s-a descoperit în anul 1911, cu prilejul unor lucrări de refacere un osuariu. Poate fi vorba în acest caz de o capelă rotondă iniţială din a doua jumătate a secolului XII, transformată ulterior în capelă de cimitir, cum mai sunt cunoscute exemple la Orăştie şi Sibiu . De foarte mare valoare, în interiorul bisericii, poate fi desemnat altarul de la Bruiu. Vechiul altar, pictat de Vincensius în 1525 a fost donat Muzeului Brukenthal.