Cunoscut sub denumirea veche românească Hundrubbechiu, satul Movile, comuna Iacobeni este atestat scris în anul 1355 sub denumirea de Hundertpuch. De fapt, prima atestare documentară a unei parohii la Movile datează din 1206, aşezarea fiind numită „Villa Militum”, iar a doua din 1355, care pomeneşte de „Hundertpuchen” (în limba germană: o sută de movile). Atât denumirea românească cât şi cea germană derivă din formaţia terenului, amintind movilele între care este situată aşezarea. Comună liberă a „pământului crăiesc”, ea a fost întemeiată în secolul XII şi aparţinea scaunului de Cinc, posedând, probabil, înainte de năvălirea tătarilor din 1241, un edificiu sacral din lemn, cu o clopotniţă din piatră.
Biserica veche a fost construită în secolul XIII, ca bazilică, în stil romanic, cu turn pe partea de V. Din acest edificiu, ce purta hramul Sf. Mihail, se mai păstrează doar turnul şi pereţii navei. Portalul de V cu deschidere semicirculară nu este profilat. La începutul secolului XV, pe partea de E, peste cor este ridicat un masiv turn de apărare, iar biserica suferă modificări în stil gotic. Corul de la parterul turnului de E este boltit pe nervuri în stea, zidurile navei sunt înălţate cu 3 m, se montează ferestre gotice şi se bolteşte nava, tot pe nervuri în stea.
Fortificaţia este compusă din două incinte succesive. Prima incintă înconjoară biserica urmând un traiect curb pe partea de N şi E şi poligonal pe S şi V. Această incintă este întărită cu un turn de poartă pe V, la care s-a păstrat scripetele de manevrare a hersei, un turn al slăninilor pe N şi un turn masiv pe partea de S.
Despre clopotniţă se crede că ea ar proveni de la o biserică mai veche, judecând după fisura ce o desparte de zidul navei. Portalul semicircular însă nu poate fi invocat ca argument, deoarece nu se semnalează caractere romanice specifice. Planul navei şi al altarului dpreptunghiular prezintă oarecare asemănare cu cel din Boian.
La construcţia bisericii fortificate turnul a fost înălţat cu un nivel fără deschideri care adăposteşte mecanismul orologiului şi susţine coridorul de apărare scos în consolă pe bârne de lemn. Coridorul este complet îmbrăcat în scânduri, având câte trei ferestre mici de fiecare latură, adăpostind astăzi clopotele şi susţinând coiful în piramidă acoperit cu ţigle. Toate clopotele au fost instalate înainte Reformei – cel mare, de 500 kg, chiar înainte de 1400 – după inscripţia compusă din majuscule şi minuscule (după anul 1400 folosindu-se în inscripţiile clopotelor exclusiv minuscule): „O Rex Gloria Ihesu Christo Veni Cum Pace” (O rege al gloriei vino cu pace). O plachetă cu Iisus răstignit, încadrat de cele două Marii, este aplicată sub inscripţie. Clopotul mijlociu, de 250 kg, este datat 1496, având inscripţii în minuscule: „o rex gloriae veni cum pace”. Clopotul cel mic, de 150 kg, poartă inscripţia din minuscule: „sancte mihael ora pro nobis ad dominum - 1411” (Sfinte Mihail roagă-te Domnului pentru noi), - data fiind compusă din cifre arabe şi latine.
În 1475, la 14 decembrie, colegiul Cardinalilor acordă bisericii Sf. Mihail din Movile dreptul de a da indulgenţe pe o perioadă de 100 de zile. În 1499, la 24 decembrie, cardinalii Hieronimus, Laurentius şi alţii acordă, din nou parohiei din Movile, dreptul de a emite indulgenţe timp de 100 de zile, acelaşi drept fiind acordat şi capelei Sf. Valentin, de lângă comuna Movile. Din această capelă nu s-a păstrat numic, nici amplasamentul ei nu mai poate fi identificat. În schimb, în biserică se păstrează un panou din altarul Sf. Valentin, aflat odinioară în acestă capelă, panou care a servit după reformă ca uşă a „Turnului slăninii”. Foarte avariat, panoul conservă totuşi o scenă din viaţa Sf. Valentin, într-o pictură frumos realizată, caracteristică începutului de secol XVI. Cristelniţa sculptată din gresie, din păcate vopsită cu ulei, este o valoroasă piesă în stil gotic tardiv, datată 1584.
Biserica fortificată, construită pe la 1500, aminteşte de aceea din Brădeni, prin turnul dreptunghiular adosat peretelui de nord şi casa scărilor de plan rectangular, în exteriorul faţadei sudice. Prin turnul de est, înălţat deasupra corului cum le mai întâlnim la bisericile învecinate, Merghindeal, Dealul Frumos şi Veseud. Sala este acoperită cu o boltă în leagăn, cu penetraţii, îmbrăcată într-o reţea de nervuri din teracotă, dispuse în romburi, iar bolta corului cu penetraţii are nervurile dispuse mai liber şi neobişnuit. Ciudată apare amplasarea ferestrelor – mai ales pe faţada nordică – făcută la întâmplare şi asimetrică, nerespectând o înălţime a lor egală, trădând posibila înglobare a unei părţi dintr-o construcţie anterioară, în biserica actuală. Dispoziţia ferestrelor a fost impusă pe acestă latură şi de casa scărilor plasată în exterior, încât fereastra din est nu este centrată în luneta penetraţiei bolţii, ci deplasată, tăiată chiar de nervura respectivă. În afara portalului apusean, cu arhivoltă semicirculară, sala mai are o intrare din nord. În centrul laturii de nord este alipit un turn de apărare de plan dreptunghiular, având iniţial trei-patru caturi, acum depăşind înălţimea sălii. În parterul său se intra din sală, iar în nivelele superioare printr-o scară ce urca în grosimea zidului sălii în al doilea cat, azi dând acces în tribună, iar de la acest cat în sus, prin scări de lemn. Intrarea din sală în parterul turnului a fost închisă, deschizându-se una din exterior, pentru a se folosi încăperea ca „debara”. Existenţa acestor rămăşiţe ale turnului de flancare dovedeşte că biserica, iniţial, a fost construită în scopul apărării, ceea ce arată şi fântâna săpată în mijlocul sălii. În faţa laturii sudice s-a plasat casa scării, având intrarea din sală, dând în podul sălii şi de aicila al doilea cat al turnului de est, ridicat deasupra corului, ce poartă denumirea de „Turnul prunelor”, păstrându-se în el prunele uscate. Fără a se dubla pereţii corului, turnul a fost ridicat, poate chiar odată cu acesta.
Cele patru nivele ale lui au ziduri de un metru grosime, purtând iniţial şi un coridor de apărare de la care s-au păstrat găurile bârnelor de consolă, sub cornişa principală. Intreâarea în turn e situată în al doilea nivel, platforma dintre acesta şi primul nemaiexistând, cele două caturi formând o singură încăpere înaltă, prevăzută cu două rânduri de metereze. Al treilea nivel are, în peretele de est, un meterez acum zidit – încă o dovadă că acoperişul anterior al bisericii era mai scund, meterezul fiind azi mascat de acoperişul sălii. Al patrulea nivel are patru metereze situate în nişe mult evazate spre interior, acoperite cu un rând de bârne aşezate la acelaşi nivel. Capetele bârnelor ce susţineau platformele au fost protejate de lespezi. Coiful acestui turn, cu o siluetă foarte elegantă, se compune dintr-un trunchi de piramidă, frângerile de pantă ale caturilor principale uşurând trecerea de la forma pătrată la cea octogonală. Vârful ascuţit este aşezat pe o mică straşină ce depăşeşte suportul octogonal, încât coiful pare divizat în două segmente.
Un desen de Schlichting, de pe la mijlocul secolului XIX, prezintă acest turn în forma sa originală, cu un al patrulea nivel, scos în consolă, înconjurat la bază de gurile de turnare, patru pe fiecare latură, aşa cum s-au păstrat la turnul din nord. Acesta este clădit pe panta colinei, încât din exterior apare cu trei nivele, iar din curtea cetăţii se intră, la nivelul solului, în al doilea cat. Turnul de plan rectangular poartă, în sud şi nord, un acoperiş în şa cu pante oblice. Cu zidurile sale albe, se detaşaează cromatic de curtine. Din colţul lui nord-vestic porneşte zidul „Zwingerului”, înconjurând, într-o largă acoladă pe traseu poligonal neregulat, laturile de nord, vest şi sud ale cetăţii, pentru a se uni cu turnul din sud-est. Prin intrarea boltită a turnului pătrundeau căruţele pe un drum în pantă. Turnul devansat pe jumătate în faţa incintei interioare s-a păstrat pe acestă porţiune, cea construită în curtea cetăţii s-a dărâmat, intrarea fiind pe jumătate acoperită de pământ şi moloz.
În secolul XVI, pornind de pe turnul de S şi până pe turnul de N, ocolind pe la V vechea curtină, se mai construieşte un zid ce închide o a doua incintă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu