Aflat în comuna Iacobeni, satul Netuş are ca an al primei atestări scrise: 1309 când se vorbeşte de un anume Jacobus plebanus de Sithus . Satul la fel ca mai toate aşezările întemeiate de către coloniştii saşi dispune de o biserică construită se pare în secolul XIV.
Această mică biserică săsească de sat este închinată Sfântului Nicolae şi este amintită pentru prima dată în anul 1448. În acest an, biserica obţine din partea a trei cardinali indulgenţe, valabile 100 de zile, acestea fiind mai apoi prelungite de către episcopil transilvănean Matthäus cu încă 40 de zile. Banii primiţi (destul de mulţi la număr, se pare), au fost construiţi pentru construirea bisericii. Rapoartele rezultate în urma măsurătorilor, precum şi forma ovală a curţii bisericii indică construcţia acesteia undeva în a doua jumătate a secolului XIII. În anul 1448 a început refacerea, în stil gotic a bisericii, precum şi fortificaţia împrejmuitoare. .
Concomitent, nava longitudinală a fost despărţită de altar printr-un zid puternic (posibil construit din lemn, însă mai probabil acesta era construit din piatră). Pentru a duce la bun sfârşit canoanele obţinute trebuia să se munceasă din greu. În secolul XVI a luat fiinţă o prelungire a navei longitudinale şi o înălţare a zidurilor curţii bisericii. Biserica-sală cu un acoperiş tavănit a obţinut acum o boltă reticulată, stelată. Atât altarul (corul), cât şi nava longitudinală şi-au păstrat lungimile (până în tavan) din vremea primei construcţii romanice de odinioară. Înălţimea turnului situat deasupra corului este de 22 m, egal cu lungimea navei centrale, una prelungită, posibil semn al construcţiei grăbite .
În lucrarea sa, Gustav Treiber face unele confuzii. Una dintre ele este aceea că turnul de apărare al bisericii nu are, aşa cum spune dânsul 5 caturi de apărare, ci doar 4, incluzând aici şi galeria de luptă folosită pentru apărarea bisericii.
Biserica veche, purtând hramul Sf. Nicolae (Skt. Nikolaus), a fost construită, după cum am spus mai sus în secolul XIV, ca biserică sală în stil gotic. Din această perioadă se mai păstrează în cor ancadramente de fereastră, o nişă sacramentară şi uşa zidită de pe latura de N.
În Netuş s-a fortificat biserica zidită către mijlocul veacului al XV-lea, corul îmbrăcându-se cu o cămaşă masivă care ascunde elevaţia veche, poligonală. Acest tun are patru etaje de zid, străbătute de metereze, iar deasupra un parapet de lemn. Nava a primit şi ea tot acum bolta cu nervuri, al cărei desen derivă din formele stelate de pe la 1500, mijlocind trecerea spre aspectul plasei combinată din paralelograme şi ronduri. În jurul bisericii se mai vede un turn dreptunghiular şi fragmente din incinta de odinioară, trasată după un plan poligonal, neregulat. În favoarea executării acestor lucrări s-au aprobat, desigur, scutirile de impozite înregistrate în socotelile Sighişoarei în cursul anilor 1505-1506. Altarul actual al bisericii, adăugat în capătul de vest al navei, e o construcţie recentă .
Pe pereţii corului se mai disting urme de pictură murală şi cruci de consacrare. Fragmente şi urme de picturi murale se mai semnalează în bisericile ev. din Şmig, Băgaci, Netuş şi în interiorul sacristiei bisericii ev. din Aţel, la etaj, în încăperea zidită .
La cumpăna secolelor XV-XVI au avut loc lucrări de fortificare a edificiului de cult.
În anii 1859-1860, turnul de vest este demolat şi înlocuit cu o construcţie poligonală. Din curtina poligonală, ce înconjura în trecut biserica, s-au mai păstrat doar câteva ruine vizibile la SE de biserică şi turnul de poartă de pe latura de S, cu şina pentru hersă .
Această mică biserică săsească de sat este închinată Sfântului Nicolae şi este amintită pentru prima dată în anul 1448. În acest an, biserica obţine din partea a trei cardinali indulgenţe, valabile 100 de zile, acestea fiind mai apoi prelungite de către episcopil transilvănean Matthäus cu încă 40 de zile. Banii primiţi (destul de mulţi la număr, se pare), au fost construiţi pentru construirea bisericii. Rapoartele rezultate în urma măsurătorilor, precum şi forma ovală a curţii bisericii indică construcţia acesteia undeva în a doua jumătate a secolului XIII. În anul 1448 a început refacerea, în stil gotic a bisericii, precum şi fortificaţia împrejmuitoare. .
Concomitent, nava longitudinală a fost despărţită de altar printr-un zid puternic (posibil construit din lemn, însă mai probabil acesta era construit din piatră). Pentru a duce la bun sfârşit canoanele obţinute trebuia să se munceasă din greu. În secolul XVI a luat fiinţă o prelungire a navei longitudinale şi o înălţare a zidurilor curţii bisericii. Biserica-sală cu un acoperiş tavănit a obţinut acum o boltă reticulată, stelată. Atât altarul (corul), cât şi nava longitudinală şi-au păstrat lungimile (până în tavan) din vremea primei construcţii romanice de odinioară. Înălţimea turnului situat deasupra corului este de 22 m, egal cu lungimea navei centrale, una prelungită, posibil semn al construcţiei grăbite .
În lucrarea sa, Gustav Treiber face unele confuzii. Una dintre ele este aceea că turnul de apărare al bisericii nu are, aşa cum spune dânsul 5 caturi de apărare, ci doar 4, incluzând aici şi galeria de luptă folosită pentru apărarea bisericii.
Biserica veche, purtând hramul Sf. Nicolae (Skt. Nikolaus), a fost construită, după cum am spus mai sus în secolul XIV, ca biserică sală în stil gotic. Din această perioadă se mai păstrează în cor ancadramente de fereastră, o nişă sacramentară şi uşa zidită de pe latura de N.
În Netuş s-a fortificat biserica zidită către mijlocul veacului al XV-lea, corul îmbrăcându-se cu o cămaşă masivă care ascunde elevaţia veche, poligonală. Acest tun are patru etaje de zid, străbătute de metereze, iar deasupra un parapet de lemn. Nava a primit şi ea tot acum bolta cu nervuri, al cărei desen derivă din formele stelate de pe la 1500, mijlocind trecerea spre aspectul plasei combinată din paralelograme şi ronduri. În jurul bisericii se mai vede un turn dreptunghiular şi fragmente din incinta de odinioară, trasată după un plan poligonal, neregulat. În favoarea executării acestor lucrări s-au aprobat, desigur, scutirile de impozite înregistrate în socotelile Sighişoarei în cursul anilor 1505-1506. Altarul actual al bisericii, adăugat în capătul de vest al navei, e o construcţie recentă .
Pe pereţii corului se mai disting urme de pictură murală şi cruci de consacrare. Fragmente şi urme de picturi murale se mai semnalează în bisericile ev. din Şmig, Băgaci, Netuş şi în interiorul sacristiei bisericii ev. din Aţel, la etaj, în încăperea zidită .
La cumpăna secolelor XV-XVI au avut loc lucrări de fortificare a edificiului de cult.
În anii 1859-1860, turnul de vest este demolat şi înlocuit cu o construcţie poligonală. Din curtina poligonală, ce înconjura în trecut biserica, s-au mai păstrat doar câteva ruine vizibile la SE de biserică şi turnul de poartă de pe latura de S, cu şina pentru hersă .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu