În nordul unei pieţe spaţioase a fost ridicată cetatea bisericească în mijlocul căreia se află bazilica romanică cu trei nave şi un turn de vest zvelt din secolul al XIII-lea. Biserica şi incinta pe plan oval au fost transformate în secolul al XV-lea. Biserica are un acoperiş în două ape, care se sprijină pe zidurile supraînălţate ale colateralelor. Prin aceasta turnul este inclus parţial în acoperiş.
Biserica fortificată din Miercurea Sibiului nu se evidenţiază prin monumentalitate, dimensiunile acesteia încadrând edificiul în categoria celor medii din sudul Transilvaniei. Turnul (clopotniţă) este unul scund, cu un rol, se pare, minor, în procesul de apărare a bisericii. Tindem să credem că localnicii au pus preţ pe fortificarea bisericii cu ziduri cât mai groase, construite dintr-un amestec de piatră şi cărămidă. Bineînţeles că unele părţi ale fortificaţiei sunt rămăşiţe ale unor refaceri ulterioare. Aici, la fel ca la Prejmer ori Hărman, erau andosate la zidul de incintă cămăruţe care, pe timp de război erau folosite ca şi loc de refugiu pentru locuitori iar, pe timp de pace, ca şi spaţii de depozitare.
Zidul de incintă este ridicat, iar înspre interior sunt andosate camerele de provizii despre care aminteam anterior, pe trei niveluri. Un drum de strajă la nivelul mijlociu deserveşte metereze, guri de păcură şi bovindouri fortificate şi asigură accesul la camere de provizii. În altă parte a incintei, în sud, sub un acoperiş într-o singură apă, se află lăzi mari de grâne; intrarea în incintă este asigurată printr-un bastion de poartă. Transformări mai însemnate au fost întreprinse în 1783, când nava principală şi colateralele au fost boltite cu bolţi avela pe arce dublouri, iar corul a fost estins spre est. Mobilierul baroc cuprinde strane, cristelniţa, amvonul şi mai ales altarul, datat 1760, precum şi un epitaf datat 1736. Între 1995 şi 2005 au fost executate lucrări de reparaţii. Rezultatul acestora este unul mulţumitor dacă vizitatorul nu este interesat să vadă edificiul şi din curtea bisericii ci doar din exterior. În caz contrar, imaginea este una tristă, pe alocuri deplorabilă (şi aici ne referim la unele părţi ale zidului de incintă).
(unele informaţii sunt preluate de la Hermann Fabini, Universul cetăţilor bisericeşti din Transilvania, Editura Monumenta, Sibiu, 2009, p. 114-115)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu