Întreaga localitate, păstrează cvasiintactă arhitectura tradiţională şi parcelarea iniţială şi se află sub protecţia UNESCO, fiind înscrisă pe lista patrimoniului mondial. Aici se află una din cele mai tipice cetăţi săteşti din Transilvania, definitivată spre 1520. Cetatea din jurul bisericii urmează un traseu eliptic, fiind iniţial întărită prin patru turnuri scunde de apărare pe fiecare latură. Inscripţia 1501 consemnată pe turnul estic datează o etapă de construcţie a cetăţii. Zidurile puternice sunt prevăzute cu o înşiruite de arcade, care la nivelul parterului se constituiau în camere de provizii, iar deasupra lor se realiza drumul de strajă; pe întreg perimetrul zidurilor au fost amenajate metereze şi guri de păcură, iar laturile de nord şi sud-est au fost dublate.
În centrul incintei se află o biserică-sală gotică impunătoare compusă din turn în partea de vest, urmat de o navă dreptunghiulară alungită, cor şi altar poligonal cu o sacristie nordică. În mare parte edificiul îşi păstrează planul arhaic databil în secolul al XIV-lea. Sfârşitul secolului următor îşi pune amprenta asupra elevaţiei monumentului, biserica fiind transformată într-o adevărată redută. Cel mai mult a fost modificat corul, pereţii fiindu-i îngroşaţi, iar deasupra acestora ridicându-se încă patru etaje de apărare, primele trei fiind prevăzute cu locaşuri de tragere pentru diverse arme. Ultimul etaj, ridicat în tehnica fachwerk include un drum de strajă situat deasupra amplelor arcade ce unesc contraforturile şi care maschează gurile de aruncare. Aceleaşi elemente de apărare au fost amenajate şi la turnul de vest al bisericii, portalul din această parte fiind obturat. Concomitent a fost supraînălţată şi nava, deasupra căreia s-a amenajat un etaj fortificat cu spaţii de aruncare situate deasupra pereţilor laterali. Pe ambele laturi, două intrări secundare au fost înglobate în interiorul unor turnuri, în nord fiind sesizabil un portal cu ancadrament din piatră în arc frânt; acesta fusese protejat printr-o hersă. Acestei etape îi corespund în interior bolţile în plasă, precum şi tabernacolul situat pe peretele de nord al corului. În timpanul tabernacolului apare reprezentat în relief un Vir dolorum (Iisus arătându-şi rănile sau Isus al durerii) databil, prin analogie cu cel de la biserica din Bazna, în primul deceniu al secolului al XVI-lea. Din inventarul bunurilor culturale ale bisericii merită semnalată strana din lemn datată 1526 şi baldachinul amvonului din anul 1746.
Textul de mai sus a fost prezentat de către prof. univ. dr. Alexandru Avram la una dintre sesiunile de comunicări ţinute la Sibiu cu tema Biserici fortificate săseşti. Vom reveni cu adăugirile care se impun după ce vom fi definitivat propria cercetare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu