Cincu (g. Grosschenk)

Localitatea Cincu a fost înființată în secolul al XII-lea de către coloniștii sași sosiți în Transilvania la chemarea regalității maghiare. Localitatea a fost, în evul mediu, una importantă fiind sediu de protopopiat, iar din punct de vedere administrativ, fiind sediul scaunului Cincu pe „pământ crăiesc”.

Biserica cu hramul Sf. Fecioare a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea ca o bazilică romanică cu trei nave, un cor pătrat și absidă semicirculară, un turn de vest încadrat între cele două nave laterale şi două turnuri de vest deasupra navelor laterale. În jurul anului 1500, la fel ca majoritatea bisericilor săsești din Transilvania, şi această biserică a fost fortificată. Corul a fost înzestrat cu o galerie de apărare, toată biserica fiind pregătită pentru a asigura comunității apărarea în fața invaziilor străine.

Tavanul drept, de deasupra navei centrale (caracteristic multor biserici romanice construite de sași), a fost înlocuit cu o boltă cu nervuri în stilul goticului târziu, așezat pe coloane angajate. În anul 1693 s-au înălțat navele laterale, fiind înzestrate cu galerii. Cele două turnuri de est au fost dărâmate. În anii 1754-1755 s-a construit un acoperiș nou în două pante deasupra navelor laterale.

Biserica a fost înconjurată de un zid dublu de apărare, fiind întărit cu mai multe turnuri şi bastioane. De la acest dispozitiv de apărare s-a păstrat până astăzi numai bastionul denumit „altes Rathaus” în partea de sud-vest a bisericii.

Din bogatul decor interior al bisericii sunt de remarcat: tabernacolul în stilul goticului târziu din peretele de nord a corului, strana din lemn, lucrată în relief, de la începutul secolului al XVI-lea, grilajele forjate din secolul al XVIII-lea cu stema comunității, epitafele patricienilor din Cincu tot din secolul al XVIII-lea şi piatra funerară a preotului Petrus Whonner din anul 1639. 

Turnul, cu cele patru turnulețe mici pe acoperiș (semn că localitatea avea drept de judecată), amintește de turnul bisericii din Cisnădie.