Cetatea din Câlnic datează din a doua
jumătate a secolului al XIII-lea. Ea a fost fondată de conții de Kelling
(numele german al Câlnicului), care sunt amintiți în documente prima dată în
anul 1269.Cea mai veche parte a cetății este masivul donjon numit “Siegfried”. La început avea destinația de turn de
locuință, cu un cămin al cărui amplasament se poate vedea și azi. În anul 1430
conții de Kelling au vândut cetatea lor din Câlnic comunei. În anul 1438 cetatea
a trebuit să facă față invaziei turcilor sub sultanul Murad, dar populația
localnică s-a descurajat și la sfatul preotului său Lauretius au predat-o
turcilor fără luptă. După retragerea turcilor cetatea a fost întregită prin
construcții noi.
Biserica de la Câlnic este una mare. Nava are o lățime de 9,35 m, iar absida 7,40 m. Acestea
sunt dimensiuni are depășesc mărimea normală a bisericilor săsești din satele
din Ardeal. După analiza dimensiunilor bisericii se poate ajunge la concluzia
că în Câlnic avem de-a face cu o comunitate mare a cărei necesități de ordin
religios determină și construirea unui asemenea edificiu.
Biserica din Câlnic a fost la origine o biserică-sală
gotică cu două turnuri. Fațada ei de vest a fost formată din touă turnuri care
cuprindeau un hol de intrare dreptunghiular. Această parte din față nu mai
există. După cum se poate constata de pe pilaștrii din navă și din absidă,
întregul spațiu al bisericii a avut o boltă cilindrică cu nervuri în cruce,
care a fost distrusă mai înainte. Cu ocazia restaurării bisericii din anii
1868-1869 bolta a fost înlocuită cu un tavan plan de stuc.
Dr. Victor Roth avansează ca și dată de construcție a
bisericii secolul al XIV-lea. Arcul în formă de carenă deasupra unui tabernacol
dovedește însă că cel puțin la formele de decor s-a lucrat și în secolul al
XV-lea, fapt des întâlnit la multe dintre edificiile de cult din Transilvania.
Este probabil că pe locul acestei biserici a mai existat înainte o biserică în
stil romanic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu