Valchid (Waldhütten)

Din anul 1317 datează prima mențiune a localității într-un document care ne vorbește despre un litigiu apărut pentru stăpânirea unei păduri din zonă. Conflictul este aplanat prin intermediul arhidiaconului Benedict, reprezentantul episcopului de Alba-Iulia. Totuși nu se păstrează documentul original ci acesta este amintit într-un alt document din anul 1428.

În Evul Mediu satul este o localitate liberă din Capitlul Mediaş. Biserica cu hramul Sfântului Apostol Andrei este menţionată în anul 1390. Posibil ca această biserică să fie o construcţie anterioară bisericii actuale, ridicată în secolul al XV-lea ca biserică sală cu ziduri sprijinite de contraforturi, cu un cor şi absidă. Sala a fost acoperită cu un tavan drept. Portalul de vest are un arc în acoladă, 3 retrageri, pinacluri laterale, un fleuron la mijloc şi un scut cu data de 1441, în forma unui semn de pietrar. La începutul secolului al XVI-lea, corul este acoperit cu o boltă în formă de plasă, cu nervuri de cărămidă, data 1507 găsindu-se pe peretele de S al corului. La începutul secolului al XIX-lea, sala este acoperită cu o boltă compusă din 4 bolţi avela, care se sprijină pe arce dublouri, pornind de pe 5 perechi de pilaştri cu profilatură clasicistă, alipite de zidurile exterioare. Pe laturile de V şi N sunt construite balcoane pe arce din cărămidă. Altarul clasicist, datând din 1811, este flancat de 4 coloane corintice, iar deasupra se află orga cu prospect baroc, datând, de asemenea, din anul 1811. Sacristia din partea de N a corului este nelipsită, că în cazul multor edificii de acest gen. Biserica este înconjurată de un zid de incintă, care, în plan, este un pentagon neregulat. Zidul s-a păstrat destul de bine, pe alocuri rămânând la o înălţime apreciabilă. Spre deosebire de alte biserici fortificate, cele 4 turnuri de fortificaţie, sunt amplasate pe mijlocul laturilor incintei. Turnul de poartă în E, cu boltă în cruce la parter şi grosimea zidului de 2,7 m, a avut o hersă. Acest turn este, totodată, turn clopotniţă şi donjon, tunelul de intrarea fiind unul nu foarte înalt. Ultimul nivel este prevăzut cu drum de strajă cu balustradă pe schelet de lemn, având un acoperiş piramidal. Zidul de incintă măsoară astăzi 5-7 m, dar, iniţial, a avut 10 m înălţime. Turnul cu muşiculiuri în S de biserică s-a prăbuşit la cutremurul din 1916. Este foarte probabil ca întreg ansamblul bisericesc să fi fost protejat suplimentar de un şanţ cu apă, urmele acestuia fiind vizibile încă. Între 1996-1997 se execută lucrări de reparaţii la acoperişurile ansamblului.