uja este o localitate componentă a oraşului Agnita. Istoria acestei aşezări este strâns legată de istoria celui din urmă oraş, un important centru comercial în evul mediu, chiar dacă nu se afla în calea niciunuia dintre drumurile comerciale importante, care străbăteau Transilvania la acea vreme.Asemănătoare cu multe edificii de cult, ridicate în sudul Transilvaniei e fortificaţia din Ruja, deşi e vorba de o biserică-sală; corul e pentagonal şi o clopotniţă masivă se află la capătul apusean. Pereţii navei sunt străbătuţi în pod cu metereze, însă peste cor, pe contraforturi şi arhivolte, se ridică un bastion mai înalt cu parapet de zid şi cu ciubuc la bază. Incinta dublă din jurul bisericii a dispărut aproape complet.
Biserica-sală de la Ruja este constituită dintr-o navă masivă, prevăzută pe partea sudică cu trei ferestre, care sunt, după părerea noastră urmele refacerilor din perioada barocă. Corul păstrează în privinţa lăţimii sale, aceleaşi dimensiuni ca şi nava, doar că este supraînălţat faţă de aceasta cu cca.1 m, element adăugat, mai mult ca sigur, după prima fază de construcţie a edificiului. Ca şi o consecinţă a acestui fapt, acoperişul este şi el cu o măsură deasupra celui care acoperă nava, însă acestă trecere se realizează printr-o trecere lină, care pare să atenueze şi din efectul estetic puţin grosolan la prima vedere. Intrarea preotului se realiza pe această parte sudica a navei, unde regăsim o uşă de lemn, realizată în răspânditul stil gotic, care este protejată de o uşă-grilaj, realizată din fier-forjat. Pe lângă cele trei ferestre şi această uşă despre care vorbeam nava mai deţine pe acestă parte sudică doi contraforţi masivi, meniţi să susţină impozanta construcţie, contraforţi care se înalţă până la linia bazei ferestrelor.
Nava se continuă cu un cor de formă patrulateră, la prima vedere pătrat, însă acest lucru este infirmat de măsurătorile care se realizează. Partea sudică a acestuia dispune de două mari ferestre, care amintesc de bătrânul stil romanic, între ele fiind intercalat un alt contrafort. Partea sa apuseană nu dispune de astfel de ferestre, poate şi pentru că acestea nu ar fi presupus neapărat şi o iluminare mai eficace a interiorului bisericii, meşterii preferând probabil să simplifice planul acestei construcţii.
Absida cu care se continuă corul este una poligonală susţinută de patru contraforţi, doi dintre aceştia regăsindu-se la punctul de întâlnire al corului cu absida.Aceasta este prevăzută cu două ferestre pe partea de nord-est şi cea de sud-est. Înalţimea acesteia corespunde înălţimii corului, chiar şi acelei supraînălţări de care vorbeam mai sus, care, la rândul ei dispune de 9 guri de tragere, folosite cel mai probabil pentru apărarea bisericii. Între corul şi absida iniţială şi această supraînălţare se poate observa o uşoară inadvertenţă, în sensul că există un spaţiu, o deschizătură între acestea.
Pe partea de nord a corului se regăseşte doar un contrafort, divizat în trei părţi, partea superioară a fiecărui element fiind acoperită cu solzi de ţiglă, care asigură o protecţie sporită construcţiei de sprijin. Un al doilea contrafort porneşte de la aceiaşi înălţime cu primul, însă nu se continuă spre partea inferioară a corului. Astăzi acesta lasă impresia că este doar un element de décor, însă este foarte probabil ca el să fi avut şi un rol de susţinere, rol care a încetat la o posibilă prăbuşire a acestuia. Pe fiecare latură a corului întâlnim arcade mari, astăzi văruite, care cel mai probabil au fost pictate cu scene biblice, viu colorate.
Nava, pe partea sa nordică este sprijinită de un alt contrafort, amplasat la întâlnirea acesteia cu corul. Tot aici regăsim şi intrarea principală în biserică, intrarea pe care o foloseau enoriaşii. Pridvorul care acoperă uşa de intrare are trei trepte, pe una dintre ele regăsindu-se şi o inscripţie de provenienţă mai recentă: Haner Mich u Sofia geb d e kach 1897. Înainte de intrarea în biserică, se poate observa că tot de aici se putea realiza şi intrarea în turnul-clopotniţă al bisericii, acesta nefiind sigulară întru-cât bazilica mai dispune de o a doua intrare în turn, în interior, pe partea de vest.
Turnul masiv, din piatră, aşezat pe partea de vest a bisericii nu pare să prezinte urme ale unor refaceri ulterioare ori supraînălţări. La exterior se observă trei părţi constitutive, însă el dispune de 7 caturi, urcarea realizându-se în cazul primelor două prin zidul gros al turnului pe scări de cărămidă, aşa cum se întâmplă şi în cazul altor biserici din Transilvania. Caturile sunt despărţite prin plafoane de lemn, urcarea la etajele superioare realizându-se azi, nu fără emoţii, pe scări nesigure de lemn, care sunt folosite azi şi de către animalele sălbatice existente în împrejurimi.
Pe partea sa vestică, turnul a dispus de o fereastră de dimensiuni mari, la capătul său superior, care azi este astupată parţial. Totodată acesta dispune de numeroase guri de tragere pe toate cele 3 laturi ale sale (întrucât unul este lipit de nava bisericii), cu deschizături foarte mari în interior (aproximativ 1,5 m), dar mult îngustate spre exterior, asigurând astfel o eficientă protecţie apărătorilor bisericii. Turnul are o formă pătrată, laturile sale, din piatră, de aproape 10 m, dovedindu-se şi acum foarte robuste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu