Avrig (g. Freck)

Cosmin IGNAT, Sibiu

Localitatea Avrig este atestată documentar, relativ târziu, în a doua jumătatea a secolului al 14-lea, în anul 1364 sau 1384, după unele mențiuni. Cu siguranță că, înainte de colonizarea sașilor în această zonă, au existat și alte comunități care au populat acest areal. În perioada medievală, Avrigul a fost încadrat din punct de vedere administrativ în Scaunul Sibiu al fostului pământ crăiesc şi, din punct de vedere bisericesc, în Protopopiatul Sibiu.

            Biserica parohială a fost construită după anul 1250, din piatră, având forma unei bazilici. Aceasta se compune dintr-o navă principală şi două nave laterale, specifice stilului romanic. Totodată, în jurul bisericii s-a ridicat o fortificație. Zidul înconjurător, de plan oval pare să fi înconjurat edificiul romanic. Astăzi se mai disting urme ale acestui zid şi ale turnului de poartă la sud-vest de biserică.

Din perioada romanică s-au păstrat: faţada de vest cu clopotniţa şi portalul de vest, nava principală, fundațiile corului şi navele laterale. La fel ca toate bisericile de acest tip și aceasta a suferit numeroase modificări de-a lungul secolelor trecute, astfel încât astăzi stilurile arhitectonice și decorațiunile se îmbină într-un mod armonios.

            În secolul al 16-lea vechea bazilică romanică a primit forma unei biserici sală, cele două nave laterale fiind dărâmate. În același secol s-au desfășurat ample lucrări de renovare, cu acest prilej clopotniţa primind forma unui turn de apărare. 

Păuca (g. Törnen)

Aflată la relativ mare distanță de principalele orașe înființate de către coloniștii sași, biserica din Păuca, construită de către aceeași comunitate, poate trece neobservată de către vizitatori. Astăzi, în comuna Păuca pot fi văzute trei biserici aparținând unor comunități etnice diferite: celei săsești, celei ungurești și celei românești. Dacă biserica ungurească se află astăzi în stare de ruină, nu același lucru se poate spune despre biserica sașilor, îngrijită de către cei câțiva membrii ai comunității rămași aici.

         Construcția bisericii a început undeva în secolul al XIII-lea, fiind înălțată în stil romanic. Se crede că biserica inițială avea două turnuri pe partea de vest, care au fost, mai târziu legate între ele, lăsând astfel impresia unui singur turn îngust cu baza dreptunghiulară. La începutul secolului al XVI-lea biserica a suferit unele modificări, fiind transformată din stilul romanic în cel gotic.

Guşteriţa (g. Hammersdorf)

Dacă în trecut Gușterița a fost o localitate mică, dar distinctă, ea este astăzi un cartier al Sibiului. Acesta păstrează încă farmecul medieval cu ale sale străduțe neasfaltate, oameni primitori şi cu o liniște specifică unor asemenea așezări. Coloniștii sași care au sosit aici fac parte din primul val de colonizare, populând  regiunea la sfârșitul secolului al 12-lea. Localitatea este menţionată, pentru prima dată, la 1309. La acea dată, în procesul între capitlul din Alba Iulia şi decanatele săseşti, printre martorii participanţi la proces este amintit şi parohul Johannis de villa Umberti / Humberti.

La începutul secolului al 13-lea se construieşte o bazilică romanică de la care se păstrează pilonii pătraţi, bolţile în cruce ale colateralelor, absidiola de S, precum şi urme ale portalurilor de S şi N. La sfârşitul secolului al 15-lea, biserica este transformată în stil gotic. Absida centrală romanică e înlocuită de o absidă gotică poligonală. Arcul de trimf romanic e înlocuit cu un arc frânt, corul primește o boltă în ogive și ferestre gotice cu socluri. 

Șura Mare (g. Großscheuern)

Prima localitate pe drumul foarte aglomerat care duce de la Sibiu la Mediaș este Șura Mare. Este imposibil ca trecătorii să nu fi observat deja o biserică semeață, renovată de curând (în anul 2010), care se înalță pe partea stângă a acestui drum, pe sensul deja amintit.Prima mențiune documentară care amintește de existența comunei și parohiei Șura Mare datează din anul 1283. În această perioadă (sau chiar mai devreme) trebuie să fi fost ridicată și biserica având forma unei bazilici romanice cu trei nave, turn de vest, cor pătrat cu absidă rotundă și absidiole la navele laterale. De la acestă bazilică romanică s-au păstrat astăzi: nava centrală, care este despărțită de navele laterale prin stâlpi pătrați, legate între ele cu arcade; partea de est a celor două nave laterale cu boltă în cruci, absidiolele navelor laterale, partea de jos a turnului – clopotniță, ferestrele zidite în stil romanic deasupra boltei navei centrale, părțile de jos ale zidurilor corului și ale absidei principale. Biserica are hramul Sf. Fecioare Maria. 

Hamba (g. Hahnenbach, Hahnbach)

Alături de drumul care duce de la Sibiu la Mediaș, la o distanță de aproximativ 2 km de localitatea Șura Mare se află pitorescul sat Hamba. Se presupune că localitatea a fost întemeiată în secolul al XII-lea de coloniștii sași care s-au așezat în această zonă.  Însă, prima amintire documentară, care dovedeşte existenţa Parohiei din Hamba datează din anul 1337; în acest document este amintit parohul „Christianus de Hahnbach”. În anul 1349 cunoaștem, de asemenea că Hamba făcea parte din Scaunul Sibiu.

Biserica veche, construită, cel mai probabil în stil romanic, nu s-a păstrat. Actualul locaş de rugăciune este construit între anii 1829-1830. Însă, cu 81 de ani înainte, în anul 1749, a fost construită o altă biserică. Parohul din acele vremuri, Konrad, a constatat, la instalarea lui, existenţa unor ruine ale unei alte biserici. În acel an magistratul din Sibiu contribuie benevol cu o sumă „pentru biserica ruinată din Hannebach”.