profitshare

marți, 13 noiembrie 2012

Cașolt (g. Kastenholz)

Anul primei atestări scrise pentru aşezarea de la Caşolţ este 1302, când este amintită Plebania beatae Mariae virginis de Castenholz.

Biserica medievală, pomenită pentru prima oară în anul 1302 ca purtând hramul Sf. Maria, a fost construită pe dealul de deasupra actualei biserici luterane (construită în 1809. Vechea biserică a fost construită pe un pinten de deal, chiar deasupra bisericii de astăzi. În 1302 este prima dată pomenită în documentele vremii şi era subordonată bisericii evangheilice “Sf. Maria” din Sibiu.

Construcţia în ruină a fost vizibilă până în anul 1916, cu urme ale unei fortificaţii împrejmuitoare.  În timpul luptelor din primul război mondial şi aceste ruine au fost complet distruse, iar la reforma agrară, terenul a intrat în proprietatea unui localnic, ce a vândut piatra ca material de construcţie.
Între anii 1805-1809 la baza dealului unde se afla biserica veche s-a construit biserica nouă. Aceasta este o biserică sală cu ferestre semicirculare, terminată cu un cor închis cu o absidă semicirculară. Nava se încheie cu o arcadă semicirculară, deasupra căreia sunt poziţionate aceleaşi bolţi stelate, întâlnite la mai toate construcţiile de acest gen, interesant fiind corul care posedă şi el o astfel de boltă.

Decorul interior este unul clasic. Nava posedă de asemenea şi colonete dispuse pe trei rânduri, care o susţin. În partea vestică a bisericii se află turnul clopotniţă, construit odată cu biserica şi care are o înălţime de 38 de m. 

vineri, 13 iulie 2012

Vurpăr (g. Burgberg)


Biserica veche a fost construită în prima jumătate a secolului XIII, ca bazilică romanică scurtă cu trei nave, cu cor dreptunghiular, absidă centrală şi absidiole în partea de E a colateralelor. Gustav Treiber, însă, datează această bazilică undeva la sfârşitul secolului XII, datare care îmi pare puţin forţată, având în vedere condiţiile pe care le-au regăsit coloniştii saşi veniţi aici, dar şi alte considerente regăsite, de altfel, în această lucrare. Din punctul de vedere al planului şi acest monument se prezintă ca o bazilică scurtă, iniţial având trei nave, cor amplu urmat de absida centrală, precum şi două absidiole secundare. În prezent planul i-a fost modificat prin construirea unui turn decroşat faţă de vestul navei, iar absida a fost înlăturată şi înlocuită cu un altar poligonal. Ulterior în sudul corului s-a construit o sacristie.

miercuri, 16 mai 2012

Nou (g. Neudorf, Noenderf)

Satul Nou se află în judeţul Sibiu, la o distanţă de 20 de kilometri de municipiul Sibiu. Din punct de vedere administrativ, Nou aparţine comunei Roşia care mai are în componenţă şi satele Caşolţ, Cornăţel, Daia şi Nucet.
Anul primei atestări scrise a unei aşezări existente pe locul actual al satului Nou este 1332, când este amintit un anume Johannes de Novavilla…ecclesie plebanus. În 1349 greavii Ştefan şi Christian din Nou apar ca reprezentanţi ai Scaunului din Sibiu. În 1380 Nou apare ca o comună liberă a Scaunului din Sibiu. În 1430 Nou este o localitate care aparţine de Capitlulul sibian. În 1456, Nou este incediat de trupele muntene ale lui Vlad Ţepeş. În 1468 în Nou existau 65 de case, pentru ca, în 1488, în Nou să existe 44 de gospodării, 2 păstori, 2 săraci şi un învăţător. În 1536 apar menţionate în Nou 59 de gospodării, iar în 1572 comuna număra 95 de gospodării. În 1561 este menţionat un process între Nou şi Daia.

vineri, 20 aprilie 2012

Miercurea Sibiului (g. Reismuert, Reussmarkt)



În nordul unei pieţe spaţioase a fost ridicată cetatea bisericească în mijlocul căreia se află bazilica romanică cu trei nave şi un turn de vest zvelt din secolul al XIII-lea. Biserica şi incinta pe plan oval au fost transformate în secolul al XV-lea. Biserica are un acoperiş în două ape, care se sprijină pe zidurile supraînălţate ale colateralelor. Prin aceasta turnul este inclus parţial în acoperiş.
Biserica fortificată din Miercurea Sibiului nu se evidenţiază prin monumentalitate, dimensiunile acesteia încadrând edificiul în categoria celor medii din sudul Transilvaniei. Turnul (clopotniţă) este unul scund, cu un rol, se pare, minor, în procesul de apărare a bisericii. Tindem să credem că localnicii au pus preţ pe fortificarea bisericii cu ziduri cât mai groase, construite dintr-un amestec de piatră şi cărămidă. Bineînţeles că unele părţi ale fortificaţiei sunt rămăşiţe ale unor refaceri ulterioare. Aici, la fel ca la Prejmer ori Hărman, erau andosate la zidul de incintă cămăruţe care, pe timp de război erau folosite ca şi loc de refugiu pentru locuitori iar, pe timp de pace, ca şi spaţii de depozitare.

marți, 14 februarie 2012

Buzd (g. Bussd, Busd)


Biserica fortificată din Buzd, este, fără îndoială, una dintre bisericile reprezentative ale saşilor din Transilvania, în ciuda faptului că este una de mici dimensiuni, aparţinând unei comunităţi, la fel, redusă numeric. Are ceva special, un farmec care atrage vizitatorul. Am vizitat această biserică în mijlocul iernii şi ne-a lăsat o plăcută şi puternică impresie.
Comună liberă în Scaunul Mediaşului, aparţinând capitlului de Mediaş, aşezarea din Buzd este menţionată pentru prima dată într-un document din 1359. Denumirea localităţii, întemeiată în pragul secolului al XIV-lea, vine din prenumele vechi german BOZO. În 1516, Buzd poseda 30 de gospodării, 2 păstori, un morar şi un dascăl. În 1532 satul ajunsese la 61 de gospodării, dar în timpul construirii bisericii populaţia era puţin numeroasă cum rezultă şi din dimensiunile bisericii sală gotice, clădită pe panta vestică a unui deal, la poalele căruia s-a dezvoltat aşezarea. Corul, închis spre est pe cinci laturi ale unui octogon, cu sacristia alipită laturii nordice, s-a construit în secolul XIV, iar sala i s-a alăturat la începutul secolului XV. Pentru construcţia în două etape a bisericii-sală pledează, în afara diferenţelor stilistice, urcarea în pantă a podelei spre cor terminată încă cu câteva trepte. La o construire simultană a celor două părţi ale clădirii, biserica nu s-ar fi ridicat în pantă, terenul s-ar fi nivelat pentru a crea o platformă orizontală. Bolta corului se compune dintr-o travee dreptunghiulară pe ogive, continuându-se spre est într-o boltă cu penetraţii. Nervurile de gresie prezintă un profil cu două cavete laterale, discuri neornamentate formează cheile de boltă, care poate au fost pictate. Din cele patru ferestre în arc frânt ale corului, doar cea din nord-est, foarte îngustă, şi-a păstrat mulurile; la celelalte bipartite, au fost rupte. În peretele nordic al corului se găseşte nişa tabernacolului cu un ancadrament în arc frânt împodobit cu un trilob traforat în lunetă. Intrarea în sacristie poartă un ancadrament de piatră încheiat cu arc în consolă. Încăperea este îngustă şi boltită în leagăn. În partea estică, corul este pardosit cu lespezi de piatră printre care se identifică vechea mensa – placa vechiului altar, cu sepulcrum – scobitura dreptunghiulară mică pentru păstrarea ostiilor. Arcul triumfal lat şi puternic, în arc frânt, în retrageri treptate, serveşte ca sprijin şi reduitului de deasupra corului. Sala lată apare scundă, fiindcă înălţimea sa a fost redusă la reconstrucţia din 1856, după data înscrisă în nişa frontonului de vest, care atunci a primit forma frontoanelor caselor ţărăneşti cu vârful teşit.

Sala poartă azi un tavan plat pe stucatură. În 1846 s-au construit şi tribunele de-a lungul pereţilor sălii, iar cele patru ferestre au fost mărite şi încheiate semicircular. În latura nordică şi sudică intrările laterale se găsesc pe linia aceluiaşi ax, iar în faţada apuseană se deschide portalul principal într-un rezalit, care pledează, ca şi formele gotice tardive, pentru adăugarea sa ulterioară. Ambrazura este profilată cu trei baghete de secţiune în formă de pară între cavete, baghetele urcând de pe bazele cilindrice cu caneluri despărţite între ele, cum le întâlnim şi la portalurile bisericii din Băgaciu. La naşterea arcului, membrele ambrazurii sunt unite printr-o cornişă ce serveşte ca punct de sprijin ramurilor înfrunzite de stejar, împletite într-o ghirlandă ce pare suspendată, fixată doar de punctele proeminente ale baghetelor şi formând o friză de capiteluri.

La sfârşitul secolului XV biserica a fost fortificată, înălţându-se deasupra corului de piatră – partea cea mai înaltă – trei nivele de cărămidă, formând reduitul atât de caracteristic pentru multe biserici din regiunea Târnavelor. Biserica, aşezată în pantă a reclamat acest înalt reduit de pe care se vedea peste vârful dealului şi putea fi întâmpinat agresorul la coborârea sa de pe deal. Peretele din cărămidă al reduitului, relativ subţire, se sprijină pe contraforturi zvelte, drepte, fără trepte, care se unesc la baza nivelului al treilea în arcuri semicirculare ce susţin pereţii catului superior, devansat cu 25 cm faţă de zidul reduitului, în intervalele acestea deschizându-se gurile de turnare. Acestea pot fi văzute numai pe jos, de la baza corului, din depărtare ele apărând ca un ornament al construcţiei. În nivelele separate prin platforme de bârne se intră prin turnuleţul aşezat în colţul sud-vestic dintre cor şi sală. De la bază până la jumătatea înălţimii turnul ei este de secţiune cilindrică, cealaltă jumătate fiind de secţiune pentagonală. Scara spiralată din curtea cetăţii este zidită din cărămidă. Peretele de sud al reduitului nu prezintă metereze, în vreme ce pereţii de est şi de nord au, în fiecare cat, câte un meterez îngust şi înalt, cărora le corespund, în interior, câte o nişă evazată încheiată semicircular, în acest fel fiind apărate laturile expuse. Pe coroana zidului celui de-al doilea nivel se sprijină bârnele puternice de stajar ce susţin şarpanta acoperişului, a cărui formă bine proporţionată şi elegantă conferă bisericii un aspect atrăgător. Pe peretele estic al reduitului se află urmele unei lungi inscripţii, din păcate azi ilizibilă.

Cetatea, datând din prima jumătate a secolului XV, se compune dintr-un zid de apărare de traseu poligonal neregulat, adaptat terenului, ce cuprinde o curte interioară. Ici-acolo se mai pot identifica metereze şi guri de turnare cărora trebuie să le fi corespuns un coridor de apărare de la care nu s-a păstrat nicio urmă. Două turnuri apărau punctele vulnerabile ale cetăţii. În nord, un drum carosabil urcă panta spre turnul de poartă, azi o ruină, a cărui înălţime iniţială nu se poate deduce, dar presupunem să fi avut trei nivele. Se mai văd urmele bolţii în leagăn ce acoperea intrarea de sub turn, contraforturile de flancare ale porţii ce mai păstrează şanţurile de glisare ale hersei. În colţul nord-vestic se înălţa un turn cu trei nivele, coridor de apărare cu balustradă de lemn, aşa cum a fost desenat de Schlichting în 1850. Turnul s-a prăbuşit la cutremurul din 1890, în locul lui clădindu-se o casă pentru paznic. În catul coridorului de apărare de găseau două clopote din perioada prereformei, cel mare purtând inscripţia mult răspândită în Transilvania: „o rex gloriae veni cum pace”, iar cel mic invocarea patetică: „O Maria tuere plebem buzdanam” (O Maria, ocroteşte poporul din Buzd). O scară acoperită urcă panta de vest, la poalele ei aflându-se şi casa parohială înconjurată de un zid scund. (Juliana Fabritius Dancu – Cetăţi ţărăneşti săseşti din Transilvania, 1983).

Biserica din Buzd, consacrată Fecioarei e mică, ca şi satul care a construit-o. Împrejurimile geografice sunt mai ales cele care i-au determinat forma, i-au impus-o oarecum, formă care a făcut din ea, din corul ei în special, una din curiozităţile arhitecturii Ardealului, demnă de a concura cu cele mai frumoase produse din acest domeniu în provincia de dincolo de Carpaţi.

Zidit din Cărămidă de un roşu închis, de pe care a căzut toată tencuiala, culoarea această caldă, însă severă, este exact cea mai nimerită ca să deştepte în noi un sentiment de nostalgie, ca să evoce un trecut istoric al unei populaţii încercate de fel de fel de primejdii, însă gata să le facă faţă cu încredere şi bravură.

Zidul incintei, care închidea o suprafaţă mică în jurul bisericii, este azi aproape distrus. Spre nord-est sunt încă urmele unei turn peste o boltă prin care se comunica cu exteriorul. (George Oprescu – Biserici cetăţi ale saşilor din Ardeal, 1956).

Pentru mai multe fotografii aveţi la dispoziţie şi contul nostru de facebook:

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.175590212492831.71106.100001255612938&type=3