profitshare

marți, 10 decembrie 2013

Cincu (g. Grosschenk)



Localitatea Cincu a fost înființată în secolul al XII-lea de către coloniștii sași sosiți în Transilvania la chemarea regalității maghiare. Localitatea a fost, în evul mediu, una importantă fiind sediu de protopopiat, iar din punct de vedere administrativ, fiind sediul scaunului Cincu pe „pământ crăiesc”.
Biserica cu hramul Sf. Fecioare a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea ca o bazilică romanică cu trei nave, un cor pătrat și absidă semicirculară, un turn de vest încadrat între cele două nave laterale şi două turnuri de vest deasupra navelor laterale. În jurul anului 1500, la fel ca majoritatea bisericilor săsești din Transilvania, şi această biserică a fost fortificată. Corul a fost înzestrat cu o galerie de apărare, toată biserica fiind pregătită pentru a asigura comunității apărarea în fața invaziilor străine.

vineri, 6 decembrie 2013

Cincșor (g. Kleinschenk)



Comuna Cincșor a fost întemeiată în secolul al XII-lea de către coloniști germani.
Prima biserică aferentă așezării a fost construită în secolul al XIII-lea, aceasta fiind o bazilică romanică cu un turn așezat, la fel ca în cazul multor alte biserici, în partea vestică a acesteia. Biserica purta hramul sfiiților Petru și Pavel. Corul bisericii în stil gotic timpuriu dezvăluie în partea de sud urmele mai vechi ale unui cor romanic, probabil din secolul al XIII-lea.
Ferestrele corului, ancadramentele celor două uși ale bisericii ca şi o fereastră rotundă de la biserică și ancadramentele de piatră din pivnița casei parohiale aparțin stilului gotic timpuriu (secolul al XIII-lea – posibil secolul al XIV-lea).

joi, 14 noiembrie 2013

Dobârca (g. Dobring)



A venit rândul să aducem în discuție situația dezastruoasă în care se află biserica din Dobârca, o localitate locuită, în trecut, de sași. Bisericile fortificate din fostul spațiu de colonizare săsească au avut mult de suferit din cauza plecării sașilor, locuitorii care le-au construit, îmbunătățit, întreținut. Dar parcă niciuna dintre acestea nu suferă cum se întâmplă în acest caz! Ca un om bolnav biserica privește tăcută la satul pe ai cărei locuitori, odinioară, îi apăra și care  au părăsit-o. Dar salvarea ei trebuie adusă în discuție cât mai urgent!

În primul rând, pentru vizitarea acestei biserici nu veți avea nevoie de cheie! Obișnuiți cu dificultățile întâmpinate pentru intrarea în bisericile săsești din cauza persoanei care are cheia am întrebat sătenii unde putem găsi cheia. Răspunsul primit s-a adeverit: biserica este tot timpul deschisă! A fost expusă din plin vandalilor care au devastat-o într-un chip absolut cumplit.
Dar istoria localității bisericii a mai fost și odinioară tumultuoasă. 

joi, 19 septembrie 2013

Rodbav (g. Rohrbach)





Rodbav este o comună întemeiată de coloniștii germani în secolul al XII-lea. Într-un document al regelui maghiar Andrei II din anul 1206 sunt menționate niște comune învecinate: Bărcuț, Lovnic, Cobor, Felmer Seliștat (?) și Șoarș.
Biserica a trecut prin patru perioade de construcție.
                  La origine biserica era o bazilică romanică cu stâlpi și șase arcade, cu două nave laterale, fără turn și cu o absidă semicirculară și un cor pătrat (nesigur) între absidă și navă. Se intra printr-un portal de vest. Ferestrele navei centrale erau înguste, nu se asemănau cu cele de astăzi. De la această primă biserică mai există, în afara resturilor de fundament, cele două ziduri ale navei centrale până la ferestre, cu încă patru arcade complete (în partea de nord numai trei), o parte a fațadei de vest, preluată în zidul turnului și jumătatea bolții colateralei de nord. Nava centrală avea un tavan de lemn și colateralele erau boltite. În anul 1966 s-a dovedit cu ocazia săpăturilor arheologice că această primă bazilică, construită în jurul anului 1200, a pierit într-un incendiu.

duminică, 11 august 2013

Chirpăr (g. Kirchberg)




Prima mențiune documentară, care dovedește existența Parohiei Chirpăr, datează din anul 1337.
Biserica evanghelică e construită la începutul secolului al XIII-lea. Biserica, cu hramul Sfintei Fecioare, este o bazilică romanică, din piatră, cu cor pătrat și absidă, iar navele laterale închise dreptunghiular.
Turnul clopotniță a fost înglobat navei centrale. În secolul al XIV-lea turnul va fi adosat, cu scop de apărare. Se dărâmă colateralele din jurul turnului, arcadele se zidesc. Deschizăturile se transformă în metereze, turnul capătă o galerie de apărare. În anul 1523 se ridică în jurul curții bisericii – curtine, zid de apărare cu 4 turnuri de apărare. Acestea, spre nord, cuprind o curte exterioară, ambele aproape dreptunghiulare cu turnuri la colțurile cetății. Aceste fortificații se pot data în primul sfert al veacului al XVI-lea. Astăzi mai stă în picioare doar un turn de apărare la sud-vest.  Acest turn s-a dărâmat în luna august 1967 la restaurare.
Interiorul a fost refăcut în stil baroc. Atât tavanul cât și ferestrele poartă refaceri târzii ale acestui stil. Este posibil, ca tot în această perioadă să fi fost coborât și acoperișul navei centrale, care acum se află la nivelul acoperișului corului.

joi, 1 august 2013

Veseud (g. Zied)



Localitatea Veseud este înconjurată de dealuri, aflându-se la aproximativ 6 km distanță față de orașul Agnita. Din punct de vedere administrativ ea aparține comunei Bruiu.
Biserica parohială a fost inițial ridicată ca o bazilică romanică. De la biserica veche s-au păstrat până astăzi corul îngust cu un arc de triumf semicircular. Deasupra corului a fost ridicată o boltă în cruce. 
În jurul anului 1500 biserica a fost reclădită și fortificată în scopuri defensive. Absida corului este demolată, astfel încât corul primește o închidere dreptunghiulară. Deasupra corului este construit un turn puternic de apărare cu un coridor și metereze. Pe partea de apus se ridică un turn de apărare care este unit cu corpul bisericii printr-o clădire fortificată în formă de coridor boltit. Toată această clădire a fost înconjurată de o curtină înzestrată cu mai multe turnuri. Aceste turnuri au fost însă demolate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Numai pe partea sudică s-a păstrat până astăzi o parte a zidului înconjurător. 

luni, 10 iunie 2013

Cetatea Câlnic (g. Kelling)





Cetatea din Câlnic datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Ea a fost fondată de conții de Kelling (numele german al Câlnicului), care sunt amintiți în documente prima dată în anul 1269.Cea mai veche parte a cetății este masivul donjon numit “Siegfried”. La început avea destinația de turn de locuință, cu un cămin al cărui amplasament se poate vedea și azi. În anul 1430 conții de Kelling au vândut cetatea lor din Câlnic comunei. În anul 1438 cetatea a trebuit să facă față invaziei turcilor sub sultanul Murad, dar populația localnică s-a descurajat și la sfatul preotului său Lauretius au predat-o turcilor fără luptă. După retragerea turcilor cetatea a fost întregită prin construcții noi.
Biserica de la Câlnic este una mare. Nava are o lățime de 9,35 m, iar absida 7,40 m. Acestea sunt dimensiuni are depășesc mărimea normală a bisericilor săsești din satele din Ardeal. După analiza dimensiunilor bisericii se poate ajunge la concluzia că în Câlnic avem de-a face cu o comunitate mare a cărei necesități de ordin religios determină și construirea unui asemenea edificiu.

marți, 1 ianuarie 2013

Alma Vii (g. Almen)



Biserica a fost construită la începutul secolului al XIV-lea, datare susținută de arcul de triumf, aproape semicircular, realizat din gresie. Unii cercetători consideră că biserica inițială era construită în stilul romanic. Acest fapt se bazează pe o informație conform căreia, în anul 1289, este atestată în Alma Vii prezența unui preot. La începutul secolului al XVI-lea, biserica gotică de tip sală, fără turn, de mici dimensiuni, se fortifică; astfel, corul este supraînălțat pentru amenajarea unui nivel de apărare cu guri de aruncare de tip mușiculiu și cu metereze. Totodată corul este sprijinit de contraforți puternici. 

În secolul  al XIX-lea, bolțile gotice ale corului și sălii sunt înlocuite cu un tavan plat în cor și cu o boltă a vela în navă. Tot atunci, pe peretele de nord și pe cel din vest, se montează tribunele din lemn. Altarul (format din 4 coloane corintice și o arhitravă cu forma unui arc), cristelnița și amvonul sunt de factură clasicistă. 

Fortificația bisericii. La sfârșitul secolului al XV-lea, biserica a fost înconjurată cu o curtină prevăzută cu patru turnuri, amplasate în cele patru puncte cardinale. Turnurile dinspre nord și vest sunt de dimensiuni mai mici; în cel din vest se află o fântână alimentată de o conductă ce capta apa de pe dealul învecinat, care a fost astupată nu demult. Turnurile din sud și est sunt mai înalte și au ultimul nivel fortificat; cel din est este turnul de poartă, cu intrarea astăzi zidită.