profitshare

duminică, 23 februarie 2020

Stejărișu (g. Probstdorf)


Cosmin IGNAT, Sibiu

Ca "terra Borothnik", localitatea este pomenită pentru prima dată în actul de danie al magistrului Gocelinus, prin care acesta dăruieşte Cisnădioara, proprietatea sa, care aparţinuse Prepoziturei din Sibiu, abaţiei din Cârţa. În schimbul Cisnădioarei, regele Andrei al II-lea, a oferit prepoziturei Sibiului comuna aservită Borothnik, aceasta chemându-se de atunci Probsdorf (Satul Prepoziturii). Aşa cum se deduce şi din vechea denumire, care vine din vocabula slavă "brod" - ce înseamnă loc de trecere (peste pârâul Hârtibaciu) - comuna era situată iniţial mai aproape de pârâu, lângă şosea. Prima sa biserică se afla dincolo de Hârtibaci, către nord. În 1867 s-au scos la lumină fundațiile vechii biserici, dar cum pietrele ei au fost mereu folosite pentru repararea drumului, azi n-a mai rămas nici o urmă din ele. Comuna este situată la sud de Hârtibaciu, locul fiind pomenit, într-un protocol de diviziune din 1723, la "Vechiul sat". 

            În 1280, localitatea e pomenită ca Probstroph într-un act de vânzare-cumpărare între Iakob de Gald şi Geraldus de Schonberg (din... Dealu Frumos). În 1359, Paul, intendentul Prepoziturei, se plânge regelui Ludovic contra saşilor din Scaunul Cincului, care ocupaseră Stejerişul cu forţa, drept care capitlul din Alba Iulia, a fost însărcinat cu cercetarea cazului. Hotărârea a nemulţumit Prepozitura care, prin intendentul Paul, înaintează în 1364 o altă plângere regelui în care se afirmă că "posesiunea numită Probsdorf din Scaunul Cincului, aparţinând Prepoziturei" a fost ocupată pe nedrept de Honnus de Schenk şi Honnus de Roseln (din... Ruja) şi de către alţi nobili, care nu vor să recunoască drepturile Prepoziturei. Intendentul Paul roagă să fie repus în posesiunea numitei localităţi, în care scop regele ordonă o delimitare precisă a proprietăţii, pe care urmează să o inteprindă Capitlul din Alba Iulia, - primarul Andreas şi juraţii satului Stejeriş fiind chemaţi în faţa judecăţii.
Frecventele inundaţii ale pârâului au dus la mutarea satului într-un loc mai îndepărtat de Hârtibaciu, iar în lipsa mijloacelor materiale, mica biserică-sală, cu cor poligonal şi navă dreptunghilară, a fost ridicată abia în secolul al 14-lea, în mijlocul satului. Din această biserică s-au păstrat doar pereţii longitudinali ai sălii.


            La fortificarea ei, pe la 1500, s-a construit, la capătul vestic unul dintre acele masive turnuri de piatră, un donjon, care s-au înălţat tot pe atunci şi în satele învecinate - Ruja, Iacobeni, Netuş, Movile, Noiştat şi, mai spre est, în Bărcut şi Homorod. Parterul turnului forma un portic în faţa intrării bisericii, cu portal pe latura apuseană. În catul inferior al turnului s-a aflat o fântână, alimentată de o vână de apă. În al doilea cat, s-a putut intra doar printr-o deschidere practicată în peretele de apus al sălii, cu ajutorul unor scări mobile. Din această încăpere fără ferestre, boltită cu piatră, urcă o galerie cu scări de piatră în grosimea zidului răsăritean, întorcând colţul, spre catul al treilea acoperit cu platformă din bârne care, ca şi celelalte caturi superioare, este prevăzut cu metereze înguste. Scări de lemn urcă mai sus, spre catul al patrulea, purtând o boltă din cărămidă. De aceea urcarea spre catul al cincelea iar prin grosimea zidului de est. O scară din lemn duce, şi mai sus, în coridorul de apărare cu parapet de scânduri, unde odinioară s-au aflat clopotele.
            Când turnul s-a înclinat spre sud, probabil, datorită, vânei de apă ce trece sub el, clopotele grele au fost mutate în turnul de apărare din nord-estul bisericii, iar catul inferior al donjonului a fost complet umplut cu piatră şi pământ, portalul apusean fiind înlocuit cu o intrare deschisă pe latura sudică a sălii. La fortificarea bisericii s-a construit sub tavanul de lemn o boltă gotică din cărămizi, plasată foarte jos, înălţându-se pereţii longitudinali prevăzuţi cu metereze şi astfel s-a creat un cat de apărare deasupra navei şi corului, care a mai fost supraetajat cu un coridor de apărare cu balustradă de paiantă. Parapetul devansat se sprijină pe console de lemn şi pe contraforturile ce înconjoară biserica. Asemenea coridoare de apărare s-au menţinut doar deasupra corului bisericilor din  Drăguşeni şi Cincşor, ele fiind mai vulnerabile în faţa armelor de foc. În caturile de apărare s-a intrat prin catul al doilea al turnului, spre podul bisericii (aflat mult mai jos când s-a boltit biserica) printr-o deschidere boltită cu pietre aşezate vertical.
            În 1860-1861, biserica a fost pentru a treia oară modificată, bolta gotică ameninţând să cedeze. În locul ei, sala a primit un tavan cu stucatură, iar corul a fost demolat, sala prelungindu-se mult spre est, ceea ce se observă la al doilea contrafort din est care nu cade perpendicular pe zidul sălii, ci oblic, întrucât el forma colţul corului dărâmat. Noul cor este închis, spre est, cu un perete drept, iar coridorul de apărare a fost refăcut şi peste partea nou construită, deşi nu mai servea unui scop defensiv.
Pe la 1500, odată cu fortificarea bisericii, s-a ridicat şi incinta în jurul acesteia, în formă poligonală neregulată, ea fiind dublată ulterior, cu excepţia laturii sudice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu