Cosmin IGNAT, Sibiu
Ca "terra
Borothnik", localitatea este pomenită pentru prima dată în actul de
danie al magistrului Gocelinus, prin care acesta dăruieşte Cisnădioara,
proprietatea sa, care aparţinuse Prepoziturei din Sibiu, abaţiei din Cârţa. În
schimbul Cisnădioarei, regele Andrei al II-lea, a oferit prepoziturei Sibiului
comuna aservită Borothnik, aceasta
chemându-se de atunci Probsdorf (Satul Prepoziturii). Aşa cum se deduce şi din
vechea denumire, care vine din vocabula slavă "brod" - ce înseamnă
loc de trecere (peste pârâul Hârtibaciu) - comuna era situată iniţial mai
aproape de pârâu, lângă şosea. Prima sa biserică se afla dincolo de Hârtibaci,
către nord. În 1867 s-au scos la lumină fundațiile vechii biserici, dar cum
pietrele ei au fost mereu folosite pentru repararea drumului, azi n-a mai rămas
nici o urmă din ele. Comuna este situată la sud de Hârtibaciu, locul fiind
pomenit, într-un protocol de diviziune din 1723, la "Vechiul sat". 
În 1280,
localitatea e pomenită ca Probstroph
într-un act de vânzare-cumpărare între Iakob
de Gald şi Geraldus de Schonberg
(din... Dealu Frumos). În 1359, Paul, intendentul Prepoziturei, se plânge
regelui Ludovic contra saşilor din Scaunul
Cincului, care ocupaseră Stejerişul cu forţa, drept care capitlul din Alba
Iulia, a fost însărcinat cu cercetarea cazului. Hotărârea a nemulţumit
Prepozitura care, prin intendentul Paul, înaintează în 1364 o altă plângere
regelui în care se afirmă că "posesiunea numită Probsdorf din Scaunul Cincului, aparţinând
Prepoziturei" a fost ocupată pe nedrept de Honnus de Schenk şi Honnus de
Roseln (din... Ruja) şi de către alţi nobili, care nu vor să recunoască
drepturile Prepoziturei. Intendentul Paul
roagă să fie repus în posesiunea numitei localităţi, în care scop regele ordonă
o delimitare precisă a proprietăţii, pe care urmează să o inteprindă Capitlul
din Alba Iulia, - primarul Andreas şi juraţii satului Stejeriş fiind chemaţi în
faţa judecăţii.
Frecventele inundaţii ale pârâului au dus la mutarea
satului într-un loc mai îndepărtat de Hârtibaciu, iar în lipsa mijloacelor
materiale, mica biserică-sală, cu cor poligonal şi navă dreptunghilară, a fost
ridicată abia în secolul al 14-lea, în mijlocul satului. Din această biserică
s-au păstrat doar pereţii longitudinali ai sălii.
La fortificarea ei, pe la 1500, s-a
construit, la capătul vestic unul dintre acele masive turnuri de piatră, un
donjon, care s-au înălţat tot pe atunci şi în satele învecinate - Ruja,
Iacobeni, Netuş, Movile, Noiştat şi, mai spre est, în Bărcut şi Homorod.
Parterul turnului forma un portic în faţa intrării bisericii, cu portal pe
latura apuseană. În catul inferior al turnului s-a aflat o fântână, alimentată
de o vână de apă. În al doilea cat, s-a putut intra doar printr-o deschidere
practicată în peretele de apus al sălii, cu ajutorul unor scări mobile. Din
această încăpere fără ferestre, boltită cu piatră, urcă o galerie cu scări de
piatră în grosimea zidului răsăritean, întorcând colţul, spre catul al treilea
acoperit cu platformă din bârne care, ca şi celelalte caturi superioare, este
prevăzut cu metereze înguste. Scări de lemn urcă mai sus, spre catul al
patrulea, purtând o boltă din cărămidă. De aceea urcarea spre catul al cincelea
iar prin grosimea zidului de est. O scară din lemn duce, şi mai sus, în
coridorul de apărare cu parapet de scânduri, unde odinioară s-au aflat
clopotele.
Când
turnul s-a înclinat spre sud, probabil, datorită, vânei de apă ce trece sub el,
clopotele grele au fost mutate în turnul de apărare din nord-estul bisericii,
iar catul inferior al donjonului a fost complet umplut cu piatră şi pământ,
portalul apusean fiind înlocuit cu o intrare deschisă pe latura sudică a sălii.
La fortificarea bisericii s-a construit sub tavanul de lemn o boltă gotică din
cărămizi, plasată foarte jos, înălţându-se pereţii longitudinali prevăzuţi cu
metereze şi astfel s-a creat un cat de apărare deasupra navei şi corului, care
a mai fost supraetajat cu un coridor de apărare cu balustradă de paiantă.
Parapetul devansat se sprijină pe console de lemn şi pe contraforturile ce
înconjoară biserica. Asemenea coridoare de apărare s-au menţinut doar deasupra
corului bisericilor din Drăguşeni şi
Cincşor, ele fiind mai vulnerabile în faţa armelor de foc. În caturile de
apărare s-a intrat prin catul al doilea al turnului, spre podul bisericii
(aflat mult mai jos când s-a boltit biserica) printr-o deschidere boltită cu
pietre aşezate vertical.
În 1860-1861, biserica a fost pentru
a treia oară modificată, bolta gotică ameninţând să cedeze. În locul ei, sala a
primit un tavan cu stucatură, iar corul a fost demolat, sala prelungindu-se
mult spre est, ceea ce se observă la al doilea contrafort din est care nu cade
perpendicular pe zidul sălii, ci oblic, întrucât el forma colţul corului
dărâmat. Noul cor este închis, spre est, cu un perete drept, iar coridorul de
apărare a fost refăcut şi peste partea nou construită, deşi nu mai servea unui
scop defensiv.
Pe
la 1500, odată cu fortificarea bisericii, s-a ridicat şi incinta în jurul
acesteia, în formă poligonală neregulată, ea fiind dublată ulterior, cu
excepţia laturii sudice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu