Rodbav (g. Rohrbach)

Rodbav este o comună întemeiată de coloniștii germani în secolul al XII-lea. Într-un document al regelui maghiar Andrei II din anul 1206 sunt menționate niște comune învecinate: Bărcuț, Lovnic, Cobor, Felmer Seliștat (?) și Șoarș.

Biserica a trecut prin patru perioade de construcție.

                  La origine biserica era o bazilică romanică cu stâlpi și șase arcade, cu două nave laterale, fără turn și cu o absidă semicirculară și un cor pătrat (nesigur) între absidă și navă. Se intra printr-un portal de vest. Ferestrele navei centrale erau înguste, nu se asemănau cu cele de astăzi. De la această primă biserică mai există, în afara resturilor de fundament, cele două ziduri ale navei centrale până la ferestre, cu încă patru arcade complete (în partea de nord numai trei), o parte a fațadei de vest, preluată în zidul turnului și jumătatea bolții colateralei de nord. Nava centrală avea un tavan de lemn și colateralele erau boltite. În anul 1966 s-a dovedit cu ocazia săpăturilor arheologice că această primă bazilică, construită în jurul anului 1200, a pierit într-un incendiu.

 

Din perioada a doua datează turnul, ridicat pe ultima pereche a arcadelor de vest, acum incomplete. Tot din aceeași perioadă fac parte: jumătatea superioară a zidurilor navei centrale cu ferestrele romanice târzii, având coloane cu capiteluri cubice și portalul de vest ornamentat. Această fază aparține încă secolului al XIII-lea. Cercetările arheologice în și la turn (1966) au arătat că turnul a fost construit după ce prima biserică a ars, fiindcă gropile de fundament ale turnului străbat stratul de arsură găsit, fapt datorită căruia poate fi susținută ideea că biserica a fost arsă de mongoli în anul 1241, astfel încât, dacă avem în vedere stilurile celor două faze și fixarea lor temporală, se pare că năvălirea mongolilor cade chiar între cele două faze de construcție. Ideea turnului masiv, evident dedicat scopului de apărare, se poate datora experiențelor neplăcute din catastrofala năvălire mongolă, fapt care a dus la ideea unei mai bune apărări.

Ferestrele navei principale nu s-au construit împreună cu arcadele. Acest detaliu reiese și din faptul că ritmul ferestrelor este dependent de distanța dinspre turn, astfel încât acesta nu corespunde cu cel al arcadelor. Masa altarului cu sepulcru provine, la fel, din epoca romanică. Turnul se înălța până la nivelul emporei de la orgă (1700) fiind realizată legătura cu biserica printr-o deschidere.

Modificarea completă într-o biserică fortificată cu zid de incintă, cu două turnuri de apărare (1733 – Basteien neu gedeckt) datează din timpul năvălirii turcilor, veacul al XVI-lea. Nava laterală de sud a fost dărâmată complet iar cea de nord doar parțial. Apoi au fost construite în exteriorul navei centrale contraforturi, legate cu arcuri între ele cu scopul de a așeza deasupra lor o galerie de apărare, care între timp a dispărut (poate la reparația acoperișului din 1870).

Modificări noi: la 1676 are loc o colectă aprobată de către superintendet și Scaunul Cincului pentru refacerea bisericii, care deja atunci, scrie preotul Johann Mätz (1864-1901), era o ruină. Atunci s-a înlocuit tavanul de lemn cu o boltă. Acum are loc astuparea portalului de vest, cu scop de apărare sau pentru că fațada de vest era degradată. În anul 1825 se construiește un cor nou.