Biertan (Birthälm)

Biertanul este, după mulţi cercetători ori simpli turişti, cea mai impozantă dintre cetăţile fortificate săseşti din Transilvania. De altfel, între anii 1572 şi 1867 Biertanul a fost sediul episcopiei evanghelice luterane din Transilvania.

În localitate se află unul din cele mai importante complexe de arhitectură ecleziastico-militară din Transilvania. Cetatea împreună cu impunătoarea biserică–hală domină întreaga aşezare. Prima biserică din acest loc a fost menţionată documentar în anul 1402 având hramul Sf. Maria. Tot în această direcţie pledau frescele din interiorul aşa zisului turn catolic, cu o iconografie dominată de tema Judecăţii de apoi. Conform unor cercetări mai recente, acestea ar avea un stil de factură provincială, cu infuziuni manieriste târzii şi renascentiste şi pot fi datate în primul sfert al secolului al XVI –lea (D. Jenei – A. Kertesz). Aşadar, se pare că localitatea nu a dispus de o biserică romanică, cum este cazul multor localităţi din această zonă.

Biserica a fost construită abia spre sfârşitul secolului al XV-lea şi primul sfert al secolului al XVI-lea, documentele menţionând plăţi pentru diverse lucrări până în anul 1523. Este un amplu edificiu gotic, o biserică hală cu trei nave şi cor cu altar poligonal, în nord cu o sacristie. Spre deosebire de alte edificii asemănătoare, desăvârşirea oarecum concomitentă a bisericii actuale şi a cetăţii a făcut ca lăcaşul de cult să fie fortificat în mai mică măsură. Astfel, doar deasupra corului s-a realizat un etaj de apărare prevăzut cu locaşuri de tragere. În schimb, biserica este impresionantă prin elementele artistice pe care le conţine. Printre detaliile constructive menţionăm bolţile stelate ale navei, bolta în plasă a corului, ferestrele gotice cu muluri. Remarcabile sunt cele câteva ancadramente de uşi. În partea de vest se află un portal geminat cu ambrazura formată din baghete dispuse în trei registre succesive, curbate, apoi încrucişate în partea superioară. Portalul gotic poate fi datat în intervalul 1510 – 1516 pe baza stemei lui Vladislau al II-lea (1490 – 1516) şi Ioan Zapolya (1510 – 1526), aflate deasupra ancadramentului. Canatul uşilor datează din 1524. Deosebite sunt şi ancadramentele uşilor din nordul şi sudul navei, care conţin o serie de elemente caracteristice noului stil, Renaşterea. Ancadramentul uşii sacristiei are baghete încrucişate la care sunt vizibile elemente renascentiste, în speţă friza de denticule. Canatul acestei uşi, decorat cu motive intarsiate, este datat în 1515 şi dispune de o încuietoare specială prin care o singură cheie acţionează concomitent un număr de 13 zăvoare ce pătrund în patru direcţii în ancadramentul din piatră - poate cel mai interesant detaliu al bisericii din Biertan.

Dintre elementele de plastică menţionăm, de asemenea, amvonul (cca. 1523 – 1524) atribuit meşterului Ulrich din Braşov, decorat cu trei scene biblice realizate în relief înalt; baldachinul datează din anul 1761.

Valoros este şi lapidarul complexului situat în aşa zisul turn mausoleu, în care se păstrează pietrele funerare ale doi preoţi şi opt episcopi saşi demontate din biserică şi amplasate aici în 1913. Dintre ele subliniem cele realizate de către vestitul sculptor sibian Elias Nicolai: epitafurile episcopilor Georg Theilesius (+ 1646) şi Christian Barth (+ 1652).

Biserica dispune şi de un inventar artistic deosebit de valoros. Se detaşează altarul poliptic cu scrin central, cel mai amplu din Transilvania, cu cele 28 de scene pictate. Acesta este compus din două părţi, una datată în 1483 şi alta probabil în 1515; o parte a altarului este pusă în legătură cu atelierul altarului bisericii scoţiene din Viena (Schottenstift). Demn de menţionat este faptul că unii cercetători au încercat să acrediteze pentru sculptura Răstignirii din scrinul central, paternitatea atelierului lui Veit Stoss. Amintim şi splendidele strane de la începutul secolului al XVI-lea, realizate la un înalt nivel artistic, în tehnica intarsiei şi în relief plat. Una dintre acestea are 12 locuri, cu pupitru şi baldachin. Stranele sunt opera unui atelier de tâmplărie artistică activ în zonă, cu realizări şi la Aţel (1516), Dupuş (1537), Richiş (1516) sau Băgaciu (1533). În biserică sunt păstrate şi valoroase covoare anatoliene, vechi de câteva secole, expuse în interiorul navei.

Cetatea se prezintă ca o fortificaţie cu trei incinte, şase turnuri şi două bastioane. Cea mai puternică este incinta interioară, aproximativ ovală ca formă, prevăzută cu patru turnuri. Pe latura de vest a fost amenajat un drum de care ce urcă spre interiorul cetăţii, între două ziduri legate prin arce butante; zidul exterior este sprijinit de numeroase contraforturi. În această porţiune, cetatea este practic apărată de patru rânduri de ziduri.

Ansamblul de la Biertan, înscris în circuitul UNESCO, merită preţuit şi promovat.

Prin această prezentare am dorit a ne face datoria faţă de acest edificiu deosebit de valoros al Transilvaniei, chiar dacă ţinta noastră o reprezintă popularizarea bisericilor fortificate mai puţin cunoscute ori insuficient cercetate (chiar dacă cercetările sunt în stadii incipiente la majoritatea edificilor de acest tip).