Ioan-Cosmin IGNAT
Sibiu
Localitatea Beia cunoscută sub mai multe denimiri: în dialectul
săsesc Mebrich, Męburχ, Mebriχ,
în
germană Meeburg, Mehburg, Mähdorf,
iar în maghiară Homoródbene, Szászbene, Szászbénye) este un sat în comuna
Cața din județul Brașov.[1]
Până la Reformă, vechea biserică medievală a comunității
de aici a fost dedicată Sfintei Ursula. Aceasta a fost construită mai târziu decât celelalte
biserici din zonă, probabil în secolul al XIV-lea. Mai târziu aceasta a fost transformată în biserică
luterană cândva până la finalul secolului al XVI-lea.[2] Biserica a tracut, la fel
ca și celelalte prin mai multe faze de construcție. Acestea sunt consemnate
rareori în documente și chiar dacă sunt consemnate nu au fost încă suficient
studiate de istorici, o barieră în acest sens fiind limba. De asemenea, există
puține cercetări arheologice la bisericile evanghelice din Transilvania. În
ultimii ani, pe fondul renovărilor prilejuite de accesarea unor fonduri
europene, cercetările arheologice s-au extins și în cazul acestora, existând un
front de lucru imens.
Revenind la biserica din Beia, menționăm faptul că elementele de factură gotică conservate până în prezent (bolta pe ogive din cor, cu chei de boltă și console decorate, o cristelniță de piatră, ferestre cu muluri având forme diferite, contraforturi, portaluri în arc frânt la intrarea în navă și în sacristie, împreună cu un coridor exterior, sprijinit pe arce coborâte la contraforturi, unde s-au amenajat guri verticale de tragere) arată că monumentul ecleziastic a cunoscut o reconstrucție în perioada gotică târzie, cândva la sfârșitul secolului al XV-lea sau în primele decenii ale secolului următor. Toate aceste elemente constructive și decorative sunt întâlnite la mai toate bisericile din zonă, acum fiind o perioadă când acestea trec prin numeroase transformări survenite pe fondul accelerării demersului de apărare și implicit de fortificare a construcțiilor ecleziastice. Despre constructori nu se cunoaște mare lucru.
La fel ca în viața oricărui edificiu ecleziastic sunt
numeroase momentele de cumpănă survenite pe parcursul trecerii anilor. Unele
sunt consemnate, altele nu. Un astfel de moment îl constituie cutremurul din
anul 1702 a pricinuit la prăbușirea arcului de triumf al
bisericii, nava fiind refăcută cu o boltă semicilindrică cu penetrații.
Ulterior, comunitatea recurge la reconstrucția turnului-clopotniță (între anii 1824-1825) cu patru nivele, aflat la vest de ea, aceasta având
trăsături neogotice.[3]
Biserica a deținut un valoros altar poliptic, fiind ilustrată legenda Sf. Ursula și
celor 11.000 de fecioare martire atribuit lui Johannes Stoss (1513, an marcat la baza scrinului central). Mai târziu acest
altar a fost decorat cu un coronament neogotic. În scrinul central s-a montat
un figura lui Isus Salvator Mundi,
statuie care poate fi atribuită secolului
al XVIII-lea. Acesta a fost integrat într-un ansamblu tipic luteran de altar,
retablu și tribună de orgă. Cu acea ocazie probabil s-a înlăturat coronamentul
despre care aminteam anterior. Altarul, restaurat, s-a aflat din anul 2005 în biserica
evanghelică „din deal” din Sighișoara,
ulterior fiind mutat la Casa Teutsch, muzeul Bisericii Evanghelice și al
sașilor din Sibiu.[4]
Acesta din urmă conține o mare colecție de altare, fiind adunate cele mai
importante de la bisericile evanghelice din Transilvania, care au fost în
periocol de degradare.
Biserica a
fost prevăzută și cu o fortificație, probabil undeva la sfârșitul secolului al
XV-lea[5].
Acum se înregistrează numeroase atacuri ale armatei otomane fiind nevoie de
protejarea populației. Din cele 4 turnuri care au întărit zidul de incintă
medieval, astăzi se păstrează un turn pe plan hexagonal în colţul de nord-vest
al bisericii şi un turn de plan pătrat în colţul de sud-est al ansamblului.
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Beia,_Bra%C8%99ov, consultat la data de
17.12.2024.
[2] Hermann Fabini, Atlas der
siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL,
Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
[3]
Gheorghe Anghel, Fortificaţii medievale din piatră, secolele
XIII-XIV, Cluj Napoca, 1986.
[4]
Thomas Nägler, Așezarea
sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
[5] Gheorghe Curinschi Vorona,
Istoria arhitecturii în România, Bucureşti, 1981.
